Aproape că nu mai există meci de fotbal în prima ligă din România după care să nu se vorbească despre greșelile de arbitraj. Nu mai departe decît în această etapă a 13-a, cînd fiecare meci a lăsat în urmă nelămuriri la acest capitol. Începînd cu faza penalty-ului acordat Stelei (fază din care au și egalat bucureștenii, de altfel, la Corona Brașov), continuînd cu faza în care arbitrul a dat lovitură liberă pentru joc periculos în favoarea Astrei, în meciul cu Gaz Metan (din care s-a și marcat pentru 2-1) și terminînd cu cîteva decizii controversate la Dinamo-Brașov și uite-așa avem tabloul în care arbitrii au devenit protagoniști în locul celor care credeam că sînt responsabili cu partea asta, artistică, adică jucătorii.
Gustul rămîne unul amar oricum: și dacă greșesc arbitrii și dacă greșesc cei care analizează aceste prestații.
Nu de alta, dar am ajuns să-i cunoaștem mai bine pe arbitri decît pe jucători. Știm cît de religioși sînt, știm ce meserii și ce hobby-uri au, știm ce mănîncă și de unde se îmbracă.
Pînă la urmă oamenii ăștia ar trebui să fluiere sau să nu fluiere, după caz. Nu e mare lucru.
De restul spectacolului ar trebui să se ocupe fotbaliștii din teren.
Nu?
Dacă s-ar dori, s-ar face ordine în acest domeniu în 5 minute. Dar se pare că nu se dorește acest lucru, ba dimpotrivă, există impresia că e o stare de lucruri întreținută. Ceea ce ni se pare nouă, de pe margine, alarmant, celor care ar trebui să pună ordine în lucruri li se pare normal.
