Asta-i o poză cu unii din nucleul…dur:
Nelu Cenan, Liviu Cenan, Ovidiu Blag, Ovidiu Pintea, Solomon Csuti, Sono Dezmeri, Țuchi Suciu.
jos: Marius Frîncu, Puiu Banu, Dan Canada, Giurgiu zis Piticu și Solomon Francisc (Șați)
Împreună cu Ionel Banu ne-am hotărît să rescriem, la cererea publicului, povestea fotbalului din Sala Sporturilor „Horia Demian”. Din capul locului trebuie să vă spunem că dacă vom uita pe careva dintre protagoniști sau dintre cei care ne-au însoțit în această călătorie magnifică din alte posturi (spectatori, prieteni sau…admiratoare), rubrica de comentarii le rămîne deschisă: orice completare va fi înscrisă în această mini-carte-de-aur. Așadar, începe povestea, sper că sînteți atenți:
După mărturiile lui Puiu, mișcarea în sală a început în 1975, atunci cînd un puternic nucleu format din oamenii de la CJEFS (Comitetul Județean de Educație Fizică și Sport) s-au organizat într-un soi de…castă în care era foarte greu să pătrunzi.
Printre membrii fondatori se numărau Nicolae Mureșan, președintele CJEFS, Vasile Vereș, Nelu Mișca, Nicolae Ienac, pe atunci metodiști la CJEFS sau la Direcția Județeană de Sport, Gigi Stelea, președintele de la volei dar și director la fier vechi, domnul Nicoară (fost portar la echipa de fotbal a Universității Cluj dar și avocat celebru) sau Puiu Cîmpeanu, fost fotbalist dar și angajat la Fabrica de Bere.
Aceștia jucau în general sîmbăta, de la ora 11, pe atunci neexistînd competiții la acea oră, în sală.
Au început apoi să apară în joc nume precum: Neluță Bînda (celebrul antrenor de volei), Pavel Albu (a lu Tentu), o figură emblematică, un hîtru (mai apoi socrul arbitrului Sorin Corpodean) sau Vasile Baciu, fostul boxer. Odată cu aceștia din urmă a apărut în… schemă și Ionel Banu. Cum el jucase fotbal la juniorii lui U și în celebrele noastre trupe din Sinuța (în care s-a călit…oțelul), mingea și mișcarea celor din sală l-au prins din prima clipă, așa că a devenit nelipsit de acolo.
Și uite așa, în 1985, cînd s-a desființat Studioul Teritorial Cluj (radio și tv), Puiu Banu a fost numit șeful bazei sportive Sala Sporturilor „Horia Demian”. Ăsta avea să se numească noroc chior pentru mulți dintre noi, cei care am ajuns mai apoi datorită lui să ne infiltrăm în trupă. Peste cei de la CJEFS au trecut anii, mișcarea trebuia primenită, și aici a intervenit „arta” lui Banu, aceea de a amesteca fericit trupa, un melange între foști mari jucători de fotbal și un nucleu format dintr-o categorie la rîndul ei oarecum amestecată (alcătuită din reprezentanți ai altor sporturi sau din simpli pleziriști).
Ca să sintetizăm, la sală jucau cei care aveau în primul rînd spirit sau, dacă vreți, o anume stare de spirit. Iar cuvintele acestea complicate, dacă mă gîndesc bine, s-ar putea și simplifica și-atunci am putea rosti simplu: prietenie. Pentru că, în pofida unor frecușuri inerente, am devenit și poate am și rămas mari prieteni, cu toții. Chiar dacă unii ne privesc acum din stele, probabil că tot cu prietenie ne privesc.
Oricum, de la fotbalul celor de la CJEFS, unde regulile se bazau mai mult pe ierarhii, pe pase la… șefu, la fotbalul pe care am început noi să îl jucăm, unul în care valoarea prima dincolo de conveniențe a fost un pas uriaș, dar făcut cu mult tact. Pentru că nu se poate spune că cei noi nu îi respectau pe cei vechi. Chiar și eu îmi amintesc că o vreme unora le vorbeam doar prin formule de politețe.
Puiu Banu și Octavian Dohotaru (poate cel mai bun regizor pe care l-a avut TVR Cluj), punînd la cale, probabil, o filmare cu noi, cei ce jucam fotbal la sală
Ne putem opri cu primul episod.
În următorul o să vă povestesc cum a făcut Puiu prima…selecție și cine au fost fericiții cîștigători. Sper să vă placă. Nu vă țin mult în suspans. Maximum o săptămînă.
Oricum, în acest prim moment de aducere aminte, am postat două fotografii document, amîndouă avînd niște…adînci semnificații.
Prima, cea de grup, reprezintă o parte dintre cei care am început mișcarea în forma ei…modernă, o mînă de oameni care știam fotbalul de sală pe de rost. Știam cu ce se mănîncă treaba, cum e cu jocul cu mantinela, cum se dă gol numai din semicercul de 7 metri (o regulă fabuloasă, despre care o să vă vorbesc, pentru că ea elimina din fașă mimarea fotbalului sau șuturile de la distanță ce puteau fi periculoase, știam cum să facem astfel încît atunci cînd au apărut fotbaliștii veritabili să simtă că au în față nuci foarte greu de spart, știam foarte multe lucruri)…
În a doua fotografie, cea cu Puiu și Tavi Dohotaru, e o altă poveste ( între cei doi existînd o amiciție și o colaborare profesioală de lungă durată): e vorba despre o farsă pe care cei doi au pus-o la cale și apoi au materializat-o, alături de celebrul Cornel Udrea. Tavi a filmat un meci de-al nostru iar Udrea l-a comentat în manieră umoristică. Ce a ieșit o să vă arăt într-unul dintre episoadele viitoare.
2 comentarii
bai e foarte misto!
Ce frumosi sint toti , ma duceam sa-i vad jucind pron 79-80 .Dl coleg mi-ai umplut inima de nostalgie