O știți pe Andreea Câmpeanu. Se poate spune că locuiește de cîțiva ani deja la Juba, în capitala Sudanului de Sud, o regiune a lumii unde se moare la greu, și ca de obicei aș spune, se moare degeaba. La ultima discuție pe care am avut-o cu Andreea îmi spunea că s-a întors relativ recent de la Bor, un oraș la vreo 200 de kilometri de Juba. Un oraș despre care Andreea îmi spune acum cam așa: „orașul era mai curat acum, cadavrele erau strînse în gropi comune, nu mai zăceau prin centru. Se poate spune că au început să circule oamenii pe străzi, s-a refăcut și o mică piață din centru”…
Normal că am întrebat-o cum era înainte, dacă acum se poate spune că e mai bine pe acolo…
„Au fost lupte teribile în decembrie și ianuarie. Chiar în poza asta în care ne vezi împreună cu soldații eram după ce am vizitat cele 3-4 gropi comune, cu peste 500 de morți. Una era inca deschisa, erau vreo 40 de cadavre (in pungi de plastic), si intr-un colt era un mormant mic, pe care era pusa o cruce mica si o pereche de slapi.. Mormantelul ala mic urma sa fie acoperit de pamant de tot odata ce groapa comuna era inchisa… Acum am mers sa vad cum e acum acolo.. ultima data cand am fost, in ianuarie cred, orasul mirosea ingrozitor a moarte, erau cadavre peste tot prin oras, descompuse, lasate pe marginea drumului sau in mijlocul intersectiilor. Cel mai horror a fost curtea unei biserici unde 16 femei fusesera omorate si cadavrele lor erau tot acolo.. erau niste casute mici in curte, unele dintre femei erau in casa, pe pat, pe jos, altele in curte, cazute”, mi-a spus Andreea despre situatia din Sudanul de Sud.
Andreea va pleca acum, pentru două săptămîni, la Berlin, unde a început în octombrie un master de Antropologie Vizuală (acum începe semestrul al doilea). După aceea se va întoarce în Sudanul de Sud pentru a documenta și mai bine conflictul.
Fotografii excepționale însoțite de text puteți găsi pe site-ul ei.
Intrați pe www.andreea-campeanu.com