Șerban Doboși în stînga, Dorin Giurgiuca in dreapta, cei doi mari campioni clujeni la tenis de masă.
Foto: arhivă Puiu Banu
Da, ne-am gîndit, cu Puiu Banu, să-l „scoatem azi în față” pe Șerban Doboși. Și căutînd prin notițele mele am găsit și cîteva date grăitoare privind anvergura profesională a celui care a adus Clujului, alături de alți mari jucători de tenis de masă, Cupa Campionilor Europeni. Cu acest Șerban Doboși am fost coleg de echipă, în sală, la fotbalul nostru de prieteni, timp de 25 de ani. Uite, vă arăt doar cîteva dintre realizările sale în materie:
– 30 de titluri de campion naţional la tenis de masă;
– 6 titluri de campion balcanic la seniori tenis de masă;
– 15 medalii de argint la campionatele balcanice la tenis de masă;
– Campion European la dublu junior la Campionatele Europene, Leningrad, 1968
– Locul I Cupa Campionilor Europeni pe echipe, 1967
– Participant la 4 campionate mondiale de seniori, 4 campionate europene de seniori, 3
campionate europene de juniori, 11 campionate balcanice de seniori.
Performanţe sportive ca antrenor:
– 8 medalii de aur la seniori şi juniori la campionate naţionale;
– 20 de medalii de argint şi bronz la campionate naţionale;
– medalie de aur la Campionatele Europene la juniori, 1987, Atena
– medalie de argint la Campionatele Europene la juniori, 1987, Atena
– Medalie de aur la Campionatele Europene de seniori, 2000, Bremen
– Medalie de bronz la Campionatele Europene de seniori, 1988, Paris
– Medalie de bronz la Campionatele Mondiale de seniori, echipe , 2000, Malaiezia
– Locul 5 la Olimpiada de la Sydney, la simplu fete, 2000
– Locul 5 la Olimpiada de la Sydney, la dublu fete, 2000
– 2 medalii de aur la Campionatele Balcanice de seniori, Constanţa 1987
Aceste date vi le-am oferit pentru ca să vă dați seama, o dată, cîtă importanță i se dădea tenisului de masă clujean pe vremuri și cîtă i se acordă acum, iar a doua oară ca să vă imaginați că un Șerban Doboși-sportivul era o comoară pentru Cluj, un adevărat campion.
Noi, cei care am jucat cu el atîția ani, am avut privilegiul să cunoaștem și altă latură a lui, cea mai puțin concentrată pe latura strict profesională, deși tot despre sport era vorba, oarecum.
Am descoperit în toți acești ani o persoană foarte caldă, cu inima deschisă, deși nu se poate spune despre Șerban că te menaja atunci cînd era vorba să îți trîntească adevărul în față.
Am descoperit un povestitor de clasă, un om care te lăsa cu gura căscată atunci cînd rememora fapte, locuri, întîmplări din viața lui, amintiri legate de artiști, de oameni de cultură, de figuri proeminente ale Clujului…
Șerban, într-un interviu televizat pentru TVR Cluj.
Foto: Puiu Banu, arhivă personală
Șerban Doboși a fost genul de sportiv care mergea regulat cu mama lui la operă, sportivul care a avut prieteni printre actori, printre muzicieni, printre scriitori.
În terenul nostru de fotbal era fundaș lateral, unul care fugea față-spate mereu, dar și unul pe care nu era prea bine să încerci să-l driblezi, pentru că se putea foarte bine să se lase cu dureri de tibii. Eu i-am fost coechipier și colaboram foarte bine, simțea golul, în pofida profilului său defensiv, venea de multe ori „pe gaură”, puteam să-l joc cu pase decisive și la cap pentru că simțea aceste lucruri foarte bine. Am făcut multe faze de acest gen. Una, dacă aveți răbdare, o puteți vedea și în filmulețul acesta din dreapta pe care l-am postat recent (e o fază în care îi dau o pasă decisivă și marchează cu capul un gol absolut fabulos).
Șerban Doboși nu prea lipsea de la mișcarea noastră, iar cînd lipsea murea de ciudă (țin minte cum lăsa multe lucruri deoparte cînd venea vorba de fotbalul nostru).
Și mai țin minte o fază monumentală: a venit o dată cu un trening nou-nouț, de firmă, unul de nu ne puteam lua privirile de la el atît de mișto era. Chiar l-am întrebat de ce joacă cu el, că-i prea frumos…
Și în minutul 5, ca să zic așa, îl pune unul în cap. Și are de unde cădea Șerban, că are către doi metri…Și cade. Și se ridică. Și treningul, în ambii genunchi, găuri cît o monedă de 3 lei. Și noi: te-ai lovit? Și el: lasă-mă cu lovitul, tu nu vezi că mi se văd genunchii prin trening?
