Raimonda, Ovi, Muri, Ilea, Daniel, Zăvă și Miclăuș.
Ziua s-a arătat mohorâtă de la prima oră aşa că am cochetat puţin cu leneveala, dar m-am mobilizat exemplar si am ajuns în parc, un pic cam devreme. Terenul era gol, dar l-am văzut de la distanţă pe Marius odihnindu-se pe o bancă, aşa că m-am oprit puţin să curăţ de buruiană tufa de lavandă din faţa Cazinoului. Nu de alta, dar buruiana este duşmanul numărul unu al lavandei J
L-am însoţit pe Mureşan pe bancă şi am făcut pariuri dacă şi cine mai vine, şi, cel mai important, dacă vom avea minge.
Apoi a venit Tebu, care strigase catalogul încă de acasă, şi ne-a comunicat sec: Luci nu vine, are tendonul rupt (vă amintiţi accidentul de săptămâna trecută), Rus vine, Blag nu vine dar vine Miclăuş (sperăm cu mingea).
Şi aşa a şi fost. Toţi cei care anunţaseră că vin, au venit, plus Zăvă, care a apărut şi el, meditativ şi uşor distrat şi distras.
De Călin Ilea ştiam că îşi pune la dispoziţia copiilor know-how-ul în ale fotografiei sportive, aşa că apariţia lui a fost o surpriza. E clar că nu poate sta departe de noi (nici noi de el).
Aceştia fiind toţi, s-au format echipele: Ilea, Rus şi Tebu versus Zăvă, Miclăuş, Muri şi eu. Precum se vede, iarăşi eram pe post de Hopa Mitică, dar am anunţat de la început că nu mai sunt dispusă să schimb echipele la pauză. Am şi eu o vârstă şi schimbările astea mă aruncă într-o stare de confuzie deprimantă (hihihi).
Şi chiar dacă nu vă vine să credeţi, cei mai puţini în echipă au câştigat primul meci (nu mai ştiu exact 12 la cât, deoarece ultimul lucru cu care îmi încarc memoria este scorul). Dat fiind faptul că se părea că suntem echipa mai slabă, s-a decis să nu mai schimb echipele. Ghinionul lor, deoarece am dat coşul 12 şi echipa mea a câştigat meciul 2. Recunosc că dacă ştiam că e faza decisivă, nu aş fi aruncat la coş, doar nu sunt nebună să îmi asum o lovitură de o asemenea importantă.
Apoi în meciul 3 ştiu că Rus a cerut un fault, cică eu l-aş fi faultat J, mai ştiu că Tebu nu s-a putut opri din viteză şi mi-a aranjat puţin faţa, motiv pentru care m-a lăsat să arunc la coş fără să îmi pună capac, şi mai ştiu că pe teren s-a alergat mult, s-au făcut reproşuri dar s-a şi râs.
Călin e fantastic prin felul în care pune suflet şi luptă sub ambele coşuri. E frustrant să vezi că echipa adversă ratează şi recuperează de 5 ori în aceeaşi fază de joc. Mai ales dacă e şi în inferioritate numerică.
De Zăvă nu v-am spus nimic pentru că era prea fericit şi în acelaşi timp îngândurat. Am aflat la final că de aseară i s-au înmulţit responsabilităţile. E din nou tătic, de băiat, al treilea. Eu îi doresc să ne vedem şi la meciul de baschet în care să ne spună că are o fetiţă. Răzvan, să fiţi fericiţi.
Repriza a treia s-a consumat în patru, în salonul de nefumători de la Sportu. Am povestit despre toţi şi toate, într-o zi mohorâtă, numai bună de numărat copii. (Raimonda Boian)
