Sintagma cunoscută: „pînă aici democrația, de aici începe Mănășturul”, rostită de cineva prin anii 1945 cu referire la democrația…socialistă, și-a transformat în timp sensul, însemnînd, cum ar veni, că în Mănăștur poți lua ușor bătaie. Adică poți lua ușor o bătaie serioasă. Eu v-aș spune însă că altundeva erau cei mai mari bătăuși ai Clujului.
Nu-i știu după nume, dar sigur îi știu alții.
Cică în Sinuța ar fi fost, dacă nu cei mai mulți, atunci cei mai mari bătăuși ai Clujului. Și asta nu chiar pe vremea mea, ci cu cîțiva ani înainte. Poveștile circulau și țin minte că un bătrîn i-a relatat chiar colegei mele de la radio, Doina Gecse Borgovan (cu care am făcut un material acum cîțiva ani în Sinuța) că era…durere la acest capitol. Adică te băteau de te rupeau.
Personal n-am prins chiar așa o desfășurare de forțe, dar pot să spun că, indirect, generația mea o fi fost un pic beneficiara acestei…tradiții, pentru că de luat bătaie de la alții decît de la cei din cartier nu îmi amintesc să fi luat cineva dintre noi.
Oricum, pe străzile noastre, deci începînd cam de la intrarea pe Marinescu și pînă sus, în Groapă, noi ne plimbam în mare siguranță.
Nu același lucru aș putea spune despre unii dintre musafirii mei, colegi de școală sau poate chiar unele rude, care aveau o căutătură cam ciudată, la sosirea la destinație, după ce parcurgeau acest traseu de care vă povestesc.
Nu știu ce să zic, noi nu ne prea băteam, dar cred că ne plăcea să lăsăm impresia asta…de duri.
…………………………………………………………………………………………………………………….
Un lucru e cert:
Sus de tot, la cîrciuma lui Iepure, era mai bine să nu intri dacă nu erai de-al locului, asta îmi amintesc că se povestea prin zonă.
