sinuta

O dată pe lună, cam așa, am o întîlnire cu Tereza. Aceasta are loc pe stradă, pe scăuneșe, ca acum 30 de ani, în fața casei ei.

Cînd apar strugurașii în piață nu rezist. Nu mai au deloc gustul de-atunci, de odinioară, dar îi cumpăr ca să-mi aduc totuși aminte de grădină, de Sinuța, de o stare de bine ce nu mai e. Chiar…

Departe de a vrea să copiem, am reușit totuși s-o facem. Întîlnirea mea cu Adi Bîlc, amic din copilăria sinuțeană, a semănat perfect cu ceea ce scria Constantin Noica în „Jurnal filozofic”.

Am primit o serie de mesaje ce vin să întregească imaginile pe care eu mai încercam să le rememorez pe aici despre cartierul dispărut, Sinuța. Ele vin din partea unor sinuțeni sau clujeni din alte cartiere ce-au…