sinuta

M-am întîlnit ieri cu un amic, în zona Hașdeu. A fost ceva practic, tehnic cum ar veni. Nimic n-ar fi prevestit moliciunea ce m-a cuprins mai apoi, dîndu-mi seama că parcurg, la coborîre, o parte importantă a copilăriei mele.

Cartierul meu drag nu mai e… Un burete pervers l-a șters. Păcat, ar spune unii, nici o problemă ar spune alții.

Am oprit mașina și-am rămas acolo. Aveam să aflu c-am stat așa, pe loc, cu privirea în gol, 45 de minute. Cît o repriză de fotbal. Nu chiar cît o repriză de-a noastră, a celor care jucam…

Îmi amintesc de un tip, Marius Ruja, nu știu ce căuta în Sinuța. Mi-am amintit de el pentru că acum două zile a fost ziua lui.

Urc strada Babeș așa, în amintirea vremurilor de altădată, nu că aș avea treabă acolo. Fac la dreapta, urc pe Marinescu, iarăși la dreapta, pe “strada mea”, pe Ciprian Porumbescu, ajung în capăt, respir, și mă întorc…