Turnul de apă. Restaurat cu 1 mililon de euro.
Mi-am făcut un pic lecțiile și am citit cîte ceva despre acest oraș, Turnu Severin. Mi-a plăcut mai ales partea cu personalitățile care s-au născut aici. De exemplu Șerban Foarță, cel care în colaborare cu Andrei Ujică mi-au făcut adolescența mai frumoasă cu textele lor deosebite pentru trupa Phoenix. Sau Ștefan Popa Popas, marele nostru caricaturist…Sau Ileana Stana Ionescu și Virgil Ogășanu, actori cu care am „petrecut” atîtea și atîtea revelioane…Și un prim ministru a dat acest oraș: pe Ion Gigurtu, în 1940. Și chiar și un fotbalist cunoscut, pe Mirel Rădoi. În sfîrșit, îi găsiți pe toți aici, alături de alți oameni importanți ai urbei.
Eram curios să văd orașul, mai ales că pînă acum doar am trecut în viteză pe lîngă el, la cîteva ieșiri din țară.
Și l-am luat la pas.
Am vorbit cu oamenii. Majoritatea erau dezamăgiți. Expresia care s-a repetat de cele mai multe ori: e un oraș mort. Așa spuneau oamenii.
Orașul, văzut din turnul de apă, nici n-arată rău.
O fîntînă futuristă
Și de lucrat la una-alta se lucrează. Am văzut reabilitări pe la teatru, care arată bine, am înțeles că se va întîmpla o hologramă care să redea ochiului celebrul pod al lui Traian, o altă hologramă reprezentativă se va instala în zona Muzeului de Artă, și-așa mai departe.
Deocamdată toată lumea te trimite la o fîntînă. Adică să te uiți la o fîntînă arteziană. V-o arăt și vouă, ca s-o vedeți în toată splendoarea ei.
Asta e, acum ați văzut-o și voi.
Am văzut și Muzeul de Artă. Frumoasă clădire o fi fost. Acum e cam în paragină. Și cam neofertant. Sau, cine știe, poate așa am picat eu, într-o perioadă în care nu prea aveai mare lucru de văzut acolo. Există și o explicație: muzeul va intra în curînd în reparații, deci în această perioadă lucrurile au intrat într-un fel de pregătire-curățenie-refacere…
Un bust
Poate de-aceea l-am și găsit pe Tudor Vladimirescu (sau cel puțin așa mi s-a părut mie, că bustul de mai jos aduce a Tudor Vladimirescu) printre mături și mopuri, semn că în curînd toate se vor fi aflînd la locul lor, e doar o chestiune de timp.
Oricum, repet, bine că se lucrează.
Și bine că se lucrează la ceea ce reprezintă sau reprezenta cu adevărat orașul: Podul lui Traian, Palatul Cultural (teatrul), Castelul de Apă.
Prin centru există însă și cîte ceva din… farmecul actual al vieții, prezențe care fac uitat renumele perioadelor antice, medievale sau interbelice: o piață cu lubeniță și porumb fiert la doi pași de un Carrefour, mici ateliere de reparat mașini de cusut sau bormașini, spații în care se încarcă brichete sau se vînd butelii de aragaz, magazine second-hand cu reclame ofertante privitoare la chilipirurile zilei.
Un magazin. Păcat că e închis.
Un taximetrist așteaptă un turist care va întîrzia probabil încă o vreme, niște romi se hîrjonesc pe lîngă niște pepeni galbeni, în lipsa cumpărătorilor, niște copii joacă o minge spartă în mijlocul unei străzi pe care n-a trecut nici o mașină timp de 10 minute.
În dreapta e o clădire istorică, în stînga un fel de bloc futurist iar între ele un spațiu comercial ce-și spune, cu modestie, Mini-Market.
Oamenii nu-s deloc veseli pe stradă. Ba dimpotrivă. Și, în afară de forfota aceea din piață de care v-am vorbit, în rest lumea nu-i prea veselă.
Nu se întîmplă mare lucru, asta-i clar.
………………………………………………………………….
Apus
O școală de băieți față în față cu una de fete, pe care chiar așa și scrie, ca-n trecut, Școala de Fete și Școala de Băeți (băieți) ne aduc aminte de gloria trecută a unui oraș care a scos la rampă atîtea și atîtea personalități marcante.
………………………………………………………………
Cel mai bine, înainte de culcare, e să mai trag un ochi la peisajul din zona Cazanelor Dunării. V-am mai spus: e cea mai bună îndeletnicire asta, cu uitatul la peisaj.
PS
Știu, îi spune Drobeta Turnu Severin, nu Turnu Severin, dar mie îmi place cum sună varianta a doua (adică prima, dacă ar fi să ignorăm ideea comuniștilor, cea din 1972, care a adus completarea cu Drobeta)
