Jula, printre puținele vîrfuri clasice din fotbalul românesc.
Foto: Daniel Rus
Universitatea Cluj a fost pusă în fața unei situații nemaiîntîlnite de mult timp pe teren propriu, aceea de a juca din primele minute ale meciului fără un om, după eliminarea portarului Veselovsky din minutul 10. Schimbarea lui Teja n-a fost proastă, Kovacs accidentîndu-se cu un minut-două înainte, la mijlocul terenului, așa că mișcarea sa a fost acoperită de logică.
Mai puțin logică mi s-a părut intenția de a construi, asta după ce U a egalat. Probabil din prea mult entuziasm, jucătorii și mai ales antrenorul au uitat că au în față o echipă de fotbaliști tehnici în compartimentul ofensiv, care pot repede transforma o intercepție într-un atac letal. În astfel de situații se spune că e bine să nu pierzi mingea în zone centrale ci în cele neutre, asta dacă tot se întîmplă să o pierzi. În plus, atu-ul unui atacant central de calibrul fizic al lui Jula putea poate fi mai bine valorificat, mingile la bătaie pe el putîndu-se transforma în devieri ale acestuia spre un coechipier sau, așa cum s-a mai întîmplat, în lovituri libere din care U a dovedit că se poate descurca foarte bine. A fost însă de apreciat și această frenezie, atitudine superioară blazării sau indiferenței în joc. Pînă la urmă părerea cvasi-generală a fost că un 2-3 pe teren propriu, cu un om în minus încă din minutul 10 nici nu sună rău…
Nesincronizările echipei în flancul drept al apărării și o oarecare copilărie în joc la nivelul fundașilor centrali a fost acoperită de nota generală care se poate da echipei, aceea de formație cu nerv, de elan, cu atitudine.
Arbitrul Cristian Balaj s-a comportat destul de ciudat pentru un meci desfășurat între două echipe preocupate mai ales de joc, nu de fragmentarea lui. Nu și-a dorit, ca și Tudor (de exemplu), să iasă în evidență, dar a reușit cu prisosință.
Dar, așa cum spunea cineva din tribună, „nu cu Dinamo trebuie să ne luptăm noi, de la alții trebuie să ne luăm punctele”, o frază destul de acoperită de realitățile din arenă, acolo unde galeriile au schimbat amabilități, fără ghilimele, pe tot parcursul meciului. Poate că o întoarcere la istoria de dinainte de 1989 nu ar strica și odată studiată aceasta probabil că entuziasmul acestei înfrățiri s-ar mai tempera puțin. Nu de alta, dar în acele vremuri în care alții stăteau de multe ori cu capul plecat clujenii se mîndreau că Universitatea reușea să își păstreze demnitatea, onoarea și aducea în fotbalul românesc educație și rafinament. De multe ori, U Cluj a reușit să încurce socotelile granzilor Steaua și Dinamo și acest fapt era gustat de către toată lumea și văzut și ca o formă de protest față de tot ceea ce însemna obediență.
Înfrîngerea cu Dinamo poate fi trecută însă cu vederea, poate și trebuie să fie uitată, mai ales că de data aceasta circumstanțele au fost cu totul defavorabile clujenilor. Părțile bune, acelea legate de entuziasm și de preocuparea echipei înspre un joc combativ, bazat pe pressing, pe mișcare, pe micșorarea spațiilor între linii trebuie valorificate în continuare.
Cel mai bun prilej, lunea viitoare, la Chiajna.
3 comentarii
Întâi, LA MULȚI ANI!
Al doilea, trebuie să te contrazic : ba da, se poate muri după ACEST 2-3 cu Dinamo : DE CIUDĂ! Fiindcă ne-a învins o echipă mediocră! Cum poți numi altfel o echipă care a jucat cu un om în plus 90 de minute (din cele 99 ale jocului, incluzând prelungirile) și ale cărei trageri de timp – la 3-1 în favoarea sa! – au atins penibilul perfect! Da, înfrângerea aceasta ”poate și trebuie să fie uitată”, dar nu trebuie, în niciun caz, ”trecută cu vederea”!
Al treilea, trebuie să îți dau dreptate : ar trebui să se termine odată și-odată cu ”frățiile” astea, în care ”fratele” mai puternic te execută de câte ori și pe oriunde te prinde! Chiar mi-e dor de vremurile în care așa-zișii ”granzi” veneau cu inima strânsă pe ”Municipal” și rar plecau cu sacii în căruță!
Vom mai trăi acele clipe vreodată ?
Multumesc pentru urari. Apoi, să știi că îmi place să știu că mă citești, pentru că ești un om care a mîncat fotbal pe pîine și opiniile tale sînt îndreptățite, oricare ar fi ele.
Ovidiu, pai nu era U in sfera de influenta a lui Dinamo? Si atunci de unde aceasta dorinta de intoarcere in trecut? Cu Steaua da, U a facut meciuri memorabile dar cu Dinamo nu imi amintesc…U era vasala lui Dinamo, vezi si schimburile de jucatori.