S-a potrivit ca 10 zile, una după alta, să citesc Gazzetta dello Sport. Păi hai să vă dau un exemplu de cum e construit ziarul ăsta.
În primul rînd că are 44 de pagini (cel de luni, cel puțin), o hîrtie prietenoasă și pagini mari.
Apoi, ca să iau drept exemplu ediția de luni, 8 septembrie (că de-acolo am și poza), el e așa:
-10 pagini sînt dedicate Formulei 1, pentru că atunci s-a produs dezastrul cu Ferrari și oamenii au tratat pe larg subiectul, făcînd un adevărat dosar cu problema, analize, fotografii, grafice, comparații, cifre, declarații, previziuni, tot-tot-tot.
-Apoi au început analizele cu prima lor ligă de fotbal, un top al celor mai bine plătiți antrenori dar și interviuri cu unii dintre ei, printre care și unul memorabil cu Inzaghi, de la Milan (probabil o să revin într-o postare cu cît de cu cap a vorbit omul ăsta).
-Urmează iar cîteva pagini cu ligile inferioare de la ei, dar cu toate clasamentele la zi, cu omul exponențial al etapei, cu analize de meci, cronici, grafice, fotografii elocvente din joc.
-Cam pe la pagina 25 încep băieții și aliniază o serie de comentarii ale unor specialiști, hai să le zicem editoriale, o pagină de opinii, cum ar veni.
-Urmează două pagini de ciclism (La Vuelta), cu un tabel sinoptic, cu fotografii generoase, frumoase, cu analize, din nou, cu comentarii, declarații, cu tot ce trebuie.
-Două pagini cu US Open, două cu mondialele de baschet și volei, și tot așa pînă la pagina asta pe care v-o arăt în poză. Pagină în care oamenii au mai trecut în revistă, cu rezultate, vreo 20 de sporturi: lupte, golf, basseball, atletism, beach volley, biatlon, box, canotaj, gimnastică, hochei pe gheață, înot, hipism, volei, polo, pentatlon, rugby și…șah (apropo, cînd ați văzut-auzit ultima știre sportivă din șah, în România, deși auzisem idei de genul introducerii acestui sport în școli?)
Oricum, să citești Gazzetta dello Sport e o plăcere iar pentru un jurnalist sportiv poate reprezenta o mare temă de reflecție în ceea ce privește adevărata dimensiune a meseriei lui.