Practic astăzi mișcarea noastră care își încheie cel de al cincelea an a cunoscut momentele gloriei de altădată. A avut sare și piper pe teren și aceleași ingrediente au fost prezente și la masa de după…Mai mult, am pus la cale și banchetul de anul acesta, un episod care a stat mult timp în cumpănă pînă la un moment dat. Poate cel mai bine a vorbit despre toate acestea inscripția de pe tricoul unuia dintre jucătorii de astăzi, de fapt logo-ul după care ne și călăuzim, unii dintre noi…Bine, nu trebuie uitată nici caterinca, un alt episod care a lipsit o vreme, odihnindu-se și ea dar doar pentru a putea să ajungă la rîndul ei un pic mai departe…
Despre sala în care jucăm numai cuvinte de laudă. Parchetul e moale, căldura e așa cum trebuie, poate panourile să fie totuși cam inaccesibile pentru unii dintre noi, dar asta e o problemă care se poate rezolva pe parcurs. Azi au fost niște ratangii de clasă printre noi, dar o să le ținem numele secret, deocamdată.
S-a jucat mult și prost, pe alocuri, dar cu frenezie. Constatarea generală a fost aceea că sala e destul de lungă, dacă nu cumva și destul de lată. Datorită efortului supraomenesc n-a fost loc și pentru dispute verbale, altele decît cele amicale. Nu de alta, dar toată lumea s-a concentrat pe a face față alergării înnebunitoare. Asta, cu alergatul ne-a ieșit, de chiar putem spune că am făcut, ca pe vremuri, și alergare și baschet, adică programul complet.
Supriza emisiunii a fost tricoul lui Fărcaș, cel care încă l-a păstrat și cu care a venit îmbrăcat, regulamentar. De fapt cred că numai el și Raimonda să-l mai aibă (au fost făcute exact acum 5 ani), tricourile oficiale, cum ar veni, cele cu inscripția PMOB și cu logo-ul pe care ni l-a și arătat Tibi, „Ajungi departe doar dacă te oprești un pic” (apropo, văd că țin bine literele, nu s-au șters, mersi Ancada, mai puteți face o tură, totuși…).
După o oră și jumătate de zbucium și de biciuire a organismului, storși de puteri, ne-am îndreptat spre clasicul loc de polemici, acolo unde s-au dezbătut în spirit critic și autocritic cam toate problemele care țin capul de afiș al societății românești. Nu s-a ajuns la politica externă, dar asta doar din lipsă de timp, nu de idei…
Discuțiile au fost multe, dar nu foarte importante. Ceea ce ar fi de reținut, totuși, ar fi faptul că s-a stabilit că vom face banchetul și anul acesta, conform tradiției.
Ce ar mai fi de spus?
Poate doar că ne vedem săptămîna viitoare, ca să vedem ce ar mai fi de spus.
PS
Așa cum am făcut întotdeauna, vom primeni acest echipaj și cu sînge proaspăt, lucrăm și la asta…