Freeman, în legătură directă cu Chicago…
Chico Freeman s-a simțit în largul său la Cluj, aducînd pe scenă ceva din farmecul marilor sale concerte. Pe lîngă demonstrația de instrumentist colosal, muzicianul a mai făcut deliciul sălii cu un moment: acela în care a răspuns unui telefon venit din Chicago, de la un prieten de-al său, pianist. Freeman ne-a pus în legătură directă cu amicul său, acesta salutînd Clujul și Clujul trimițîndu-i, cu generozitate, aplauze.
Ca și cu o seară înainte, cînd a performat Eli Degibri, și în cea de a doua seară a Festivalului Internațional de Jazz de la Cluj am avut plăcerea întîlnirii cu un saxofonist excelent și cu o trupă profesionistă, trei instrumentiști foarte buni din Elveția, artiști cu care Freeman cîntă de aproximativ doi ani.
Sala a fost și de data aceasta extrem de receptivă la ceea ce s-a întîmplat pe scenă iar acolo, pe scenă, într-adevăr s-a produs muzică de foarte bună calitate.
Ceea ce se întîmplă în aceste zile la Cluj, la acest festival internațional de jazz, este un adevărat regal pe care acest oraș îl aștepta de multă vreme.
Festivalul se încheie azi, cu un spectacol americano-danez, oferit de chitaristul, vocalistul şi compozitorul James Blood Ulmer, alături de Pierre Dørge şi New Jungle Orchestra.
Numit de criticul de muzică şi cofondatorul revistei Village Voice, Greg Tate, ca fiind „veriga ce lipsea între Jimi Hendrix şi Wes Montgomery, pe de o parte, şi P-Funk şi Mississippi Fred McDowell pe de altă parte”, James Blood Ulmer este artistul care amestecă în crearea compoziţiilor sale mai multe stiluri muzicale, o viziune diferită şi mult talent. La cei 70 de ani ai săi, muzicianul american se poate lăuda cu o serie de colaborări impresionante (Ornette Coleman, Rashied Ali, Larry Young, Joe Henderson, Paul Bley sau Arthur Blythe), şi cu titulatura de interpret lider al blues-ului. El aplică după bunul său plac fundamentele harmolodicii lui Ornette Coleman indiferent de genul muzical pentru care optează, de la rootsy Americana sau hyper funk la blues-urile comice inspirate de Hendrix sau rock.
Din 2012, James Blood Ulmer împarte cele mai importante scene ale lumii cu Pierre Dørge şi New Jungle Orchestra, declanşând frenezia publicului prin reprezentaţii de mare calitate muzicală.
