Căutînd altceva, am găsit un citat al lui Koos Groen (coautor al cărții „Diguri”), care spune așa:
„Dacă întreaga populaţie a Elveţiei ar merge în vacanţă în străinătate un an de zile, la întoarcere toate ar fi la locul lor. Dacă însă olandezii ar face acest lucru, la întoarcere pământul lor şi 75% dintre case ar fi acoperite de ape”.
Fără să vreau, gîndul mi-a zburat spre meciul Universității Cluj, cel ce urmează, desigur (pentru că la cele care au trecut nu e o plăcere să te gîndești).
Nu de alta, dar jucătorii Universității sînt cam în situația olandezilor din citatul de mai sus. Dacă nu se concentrează, barca lor poate intra la apă.
Poate ar fi momentul ca, stimulați de perspectiva de a reînnoda performanța lui U de acum 50 de ani, jucătorii acestei echipe să se ridice la înălțimea momentului și să nu-l rateze. O prezență în semifinalele Cupei României ar îndulci un traseu șters din campionat și ar putea crea premisele unei reveniri, din toate punctele de vedere.
Poate că nu toți fotbaliștii ce vor intra în teren la acest meci vor înțelege emoția fanilor, pentru că nu toți sînt legați de istoria clubului așa precum sînt suporterii adevărați.
Dar, cine știe, dacă fiecăruia dintre ei i se va putea trezi orgoliul propriu, poate că împreună vor reuși performanța de a reprezenta un grup de învingători.
Olandezului Gravenberch poate că citatul din start îi va prinde bine. Lui Ceppelini poate că ar trebui să i se reamintească cum a cîștigat Uruguayul Cupa Mondială în 1950 pe terenul rivalilor brazilieni, lui Mengolo să i se spună că inițial Camerunul a fost colonie germană, deci un pic de rigoare n-ar strica, lui Panagopoulos i s-ar putea citi de oriunde s-ar deschide cartea de istorie a Greciei ceva motivațional iar sîrbilor și croaților din echipă le-aș reaminti așa, en-passant, că nimic nu poate fi mai greu decît războiul prin care au trecut, cu țările lor, de dată recentă.
Cu partea motivațională ar fi un pic mai greu la români, dar lor le-aș spune, la grămadă, fie că sînt din pepiniera proprie fie că sînt veniți din patru zări la U, că aici, la Cluj, lumea are răbdare cu ei. Că nimeni nu le-a cerut niciodată să facă minuni, nimeni nu le-a cerut capul atunci cînd au greșit, nimeni nu-i privește altfel decît cu simpatie.
Și asta pentru că îmbracă un tricou special, tricoul pe care scrie, mare, U. Asta ar trebui să înțeleagă, și-ar fi astfel mult mai ușor și pentru ei să tragă din răsputeri pentru a le oferi celor din tribună o bucurie.
