Poate nu e chiar frumos din partea mea, sa-mi arat bucuria cand sportivi din Romania sunt dezamagiti pentru eliminarea lui Halep. Dar, cum am zis… e prea mult. Este ceva istoric, si nu pot sa ma abtin.
Si nu doar pentru ca sunt doua italience in finala, ci si pentru ca astazi Flavia Pennetta si Roberta Vinci au aratat ceva nou in tenis. Intr-un sport care in ultimii ani este dominat de un joc bazat pe lovituri puternice, au venit doua fete de 32 de ani din sudul Italiei, mai precis din regiune Puglia, cu un joc plin de varietate, de fantezie, de atingeri placute. Si jocul asta a fost castigator.
Cu Flavia Pennetta aveam o mica speranta la inceput, dar nu ma asteptam la un meci asa perfect. A pus-o pe Simona in conditie sa nu mai stie ce sa faca. A stiut sa se apare fara probleme cand Simona a incercat sa faca jocul, dar a atacat-o in mod impecabil si fara mila imediat cand a vazut posibilitate. Simona nu se astepta la asa ceva, si cred ca o limita dovedita din partea ei in acest sezon, este lipsa de capacitate de a schimba tactica daca adversara o surprinde cu ceva nou. In acest sens, astazi Flavia a folosit esperienta si maturitatea ei interioara. Dar Simona are timp, si un trofeu de mare slam va intra cu siguranta in casa ei, in viitorul apropiat.Pot sa pun pariu.
Din partea lui Roberta Vinci, a venit adevarata surpriza mondiala, la care sincer nu aveam nici o speranta. Nu doar eu. Daca am inteles bine, bookmakers plateau victoria ei la 300.
Roberta a fost considerata pana acum o jucatoare buna, mai ales la dublu unde a castigat toate cele patru turnee de mare slam impreauna cu prietena ei Sara Errani. Insa, la simplu, anumite limite tehnice o impiedicau sa devina o jucatoare mare. Intre acestea, un rever jucat numai slice si lipsit de putere. Cine ar fi crezut ca aceasta limita putea sa devina arma fatala care sa incurce o campioana ca Serena Williams, direct lansata pe realizarea de Grand Slam, si de care nimeni nu mai stia cum sa o bata. In meciul acesta din semifinala, Roberta avea capul liber, deja multumita de a fi acolo, si asta conteaza enorm de mult in tenis. A putut sa scoata fantezia, sa-i schimbe ritmul jucatoarei americance, care la o momendat nu s-a mai simtit in apele ei. Parea socata.
Asta poate fi un invatamant si ar putea, cine stie, sa produca o schimbare in tenisul mondial. S-ar putea sa se redescopere importanta de a invata si altfel de lovituri decat cele clasice care se invata la scolile de tenis in ziua de astazi. Sa redescoperim importanta de a juca la fileu, de a da scurte, posibilitatea de a schimba jocul pe timpul meciului. Asta ar insemna sa vedem meciuri mai frumoase, mai diferite. Un fel de a ne intoarce la vremurile lui Rod Laver si Ilie Nastase. Faptul ca sportul a evoluat din punct de vedere al pregatirii fizice, nu inseamna ca tehnica fina trebuie sa dispara. Sa nu uitam, ca tot in acest turneu, si infrangerea lui Nadal in fata lui Fognini e ceva realizat prin fantazia de joc a italianului.
Acum cativa ani, cineva spunea ca tenisul nu este un sport pentru italieni. Poate acum suntem pe calea cea buna, nu?
Ultima precizare. Roberta si Flavia, fiind amandoua din regiunea Puglia, au copilarit impreuna si cine stie cate meciuri au jucat de prietenie. Sa se intalneasca la 32 de ani in acest stadion minunat pentru o finala de genul asta face acest eveniment sa fie mai mult decat extraordinar, mai mult decat istoric. Nu mai am cuvinte, si lacrimi de emotie deja am varsat.
1 comment
Cinste lor! La iarna in Australia poate Monica Niculescu cu forehand-ul ei atipic va castiga open-ul… daca pastram regula abaterii de la tenisul standard.