Am aflat, din Ziar de Cluj, că Dragan Petricevic a semnat cu echipa de baschet feminin a Universității, o lovitură foarte bună dar nu neapărat de imagine, ci mai ales de substanță. Omul este un profesionist remarcabil și un sufletist pe măsură. Amintirile mele cu el sînt dintre cele mai diverse, dar toate doar plăcute.
Acum 20 de ani și mai bine, pe cînd antrena echipe de băieți de la U, obișnuia să joace în trupa noastră de fotbal în Sala Sporturilor Horia Demian (a fost ideea lui Ionel Banu să-l invite) și o făcea chiar foarte bine. Alături de vechii fotbaliști ai Clujului, care erau bine reprezentați în echipele noastre, se simțea ca acasă, stătea și la berea de după și ne povestea destule despre echipa de baschet pe care o antrena, echipă cu care a luat de altfel și titlul. Era plăcut de toată lumea și el, la rîndul lui, era amabil cu toată lumea. Avea încă de pe atunci o relație specială cu orașul Cluj, o relație pe care a avut grijă să o păstreze intactă, chiar dacă s-a întors aici, de multe ori, ca adversar. De fapt, în Sala Sporturilor Horia Demian, Dragan Petricevic nu a fost decît aplaudat atît la începerea cît și la finalul meciurilor, fie că a bătut Universitatea fie că a fost învins de către aceasta. Clujul nu l-a uitat și cred că toți cei care aud că se întoarce aici se bucură acum.
Apoi, peste ani, am ajuns să comentez cu Puiu Banu pentru TVR baschetul de liga întîi. Dragan nu a scăpat niciodată ocazia de a se opri, la intrarea în sală, la locul nostru de comentatori, ca să stăm la o poveste scurtă. Ne dădea chiar informații despre echipa pe care o antrena, informații care se puteau da, desigur, și care ne ușurau misiunea de comentatori. Venea și la microfon dacă voiam și întotdeauna transmitea salutul său pentru toți clujenii.
La ziarele la care lucram, atunci cînd voiam o părere autorizată, era sunat Dragan și răspundea oricînd și oricui dacă auzea că e sunat de la Cluj. Niciodată n-a fost monosilabic, zgîrcit în informații, puteai să-ți faci materialele cu vorbele lui, pentru că erau cuvinte de esență.
Chiar și un pic mai personal pot spune că ne-am căutat în anii ăștia din urmă, ne-am scris unul altuia, ne-am felicitat de zilele de naștere, am mai schimbat impresii despre una sau alta, am rămas în contact cum s-ar spune.
Așadar, dacă Dragan Petricevic a ajuns din nou la Cluj asta nu poate fi decît bine. Va fi interesant de văzut cum doi bărbați care au lucrat doar cu echipe masculine vor ști să imprime stilul lor de luptători unor fete. Dragan și Meda oferă destule garanții că rezultatele pot apărea la o echipă care așteaptă de multă vreme asta.
