Omul era în fața casei sale, pe o stradă liniștită, cu o plasă în mînă. Am oprit mașina, ușor, cît să-l salut, pentru că-l știu de multă vreme. Și pentru că avea de făcut un drum, l-am invitat înăuntru, să-l facem împreună. Mergea la un fost coleg de serviciu.
Omul de la mine din mașină, trecut puțin de 60 de ani, îmi spune la un moment dat ceva despre foștii lui colegi de clasă:
-De cînd am fost la întîlnirea de 40 de ani de la terminarea liceului noi am hotărît să ne vedem în fiecare an. Nu de alta, dar am băgat de seamă că ne împuținăm. Și-atunci ne-am zis că e mai bine așa, să ne întîlnim mai des, că nu se știe…
L-am lăsat unde avea treabă.
M-am gîndit la ceea ce s-a întîmplat.
Un om trecut de 60 de ani, cu o plasă în care avea o sticlă de vin, s-a hotărît, într-o sîmbătă după-masa, să meargă în vizită să mai stea de vorbă cu un fost coleg. Așa, dintr-un cartier în altul, cu două autobuze, așa, cît să mai vorbească unul cu celălalt…
