Dragan Petricevic le-a vorbit azi studenților de anul trei de la Facultatea de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării, cursul de jurnalism sportiv. Și le-a făcut-o într-un fel care i-a fermecat pe cei ce-au stat în tribune și care au asistat mai apoi la antrenamentul echipei feminine a Universității Cluj. Bonus, la finalul antrenamentului, antrenorul i-a invitat pe studenți să urmărească împreună a doua repriză a meciului de baschet feminin dintre Israel și România, completînd cum nu se poate mai frumos o seară cu adevărat specială (de apreciat deschiderea conducerii secției de baschet pentru acest proiect, directorul executiv Liviu Alexa acceptînd fără rezerve prezența în sală a invitaților, cu toate că urmează un meci important de campionat pentru U Cluj).
Poate niciodată pînă acum studenții nu s-au bucurat de o astfel de șansă, și anume de oferta venită din partea lui Dragan, care le-a înmînat, spre lectură o filă A4 . Acolo se află principiile pe care le-a impus la Universitatea. Regulile lui. Dintre care spicuiesc doar cîteva (sînt 14 în total):
-Voi nu sînteți vedete, vedete sînt chirurgii care salvează vieți. Doar echipa este vedeta!
-Tot ce se întîmplă la antrenamente, în cantonament, în vestiar, acolo rămîne. Echipa ține secretele ei, ca într-o familie.
-Oricine are voie să iasă supărat din sală, dar nimeni nu are voie să intre supărat în sală.
-Nu subestimăm pe nimeni, dar nici nu ne temem de nimeni. Putem să fim mai buni pe teren, dar asta nu ne dă dreptul să fim aroganți.
-Există ceva ce nu ne poate lua nici arbitrii, nici bugetele adversarilor: se numește spiritul de luptă. Cînd toate jucătoarele vor înțelege importanța oricărei mingi cîștigate, atunci vom deveni echipă mare.
-Victoriile și înfrîngerile nu le tratăm în același mod. La victorie nu ne bucurăm excesiv dar înfrîngerea nu va fi nici normală, nici o dramă, ci o lecție.
Despre jurnaliști și despre rolul lor Dragan a vorbit minunat.
Să auzi de la un antrenor de talia lui că „un antrenor cu o carieră lungă ajunge să își pună amprenta pe vreo 500 de jucători pe care îi antrenează de-a lungul timpului. Voi scrieți pentru mii de cititori în fiecare zi. Și atunci aveți o mare responsabilitate…” e o frază care cuprinde foarte multe din ceea ce ar trebui să știe orice jurnalist. Ori pentru studenții prezenți azi acolo, cuvintele lui Petricevic vor conta.
Dragan a mai vorbit și despre importanța de a avea un PR la club care să comunice cu presa și să promoveze echipa prin gesturi simple care să îi vizeze pe jurnaliști, să le acorde respectul pentru munca lor, aceea de a reflecta corect fenomenul sportiv.
O altă temă: „Jurnaliștii buni nu se razbună prin articole pe diversi sportivi, antrenori sau echipe”.
Dragan Petricevic a răspuns tuturor întrebărilor primite de la studenți. A vorbit despre experiențele sale cu U Cluj de la cîștigarea titlului la masculin, l-a evocat pe Ghiță Roman care le vorbea tuturor sportivilor cu apelativul „domnule”, a vorbit despre experiențele și reușitele sale din Tunisia…
Dar peste toate, poate, a vorbit despre respect. Un respect care trebuie să vină și din partea jurnaliștilor pentru sportivi și invers. Pentru că unii fără alții n-ar „exista”.
Și sensul a fost clar: nu trebuie nimeni lăudat cînd nu merită dar nici criticat doar de dragul de a critica.
……………………………………………………………………..
Se prea poate ca unii dintre studenți să se mai gîndească încă la ceea ce au auzit azi.
Și să le și folosească.