Toma Telembici are 21 de ani, este din Deva, face karate de la vârsta de 5 ani și este multiplu campion național, european și mondial. Deține centura neagra cu 3 dani, iar ultimele performanțe notabile le-a obținut anul trecut, atunci când a câștigat 7 medalii de aur la Campionatele Naționale de karate găzduite de Cluj-Napoca. Momentan, Toma este student în anul doi la Facultatea de Electronică, Telecomunicaţii şi Tehnologia Informaţiei din cadrul Universității Tehnice Cluj, iar în timpul liber transmite mai departe spiritul acestei arte marțiale antrenând grupe de copii.
Ce te-a determinat, la vârsta de 5 ani, să te îndreptați spre karate?
A fost alegerea tatălui meu, care este antrenor emerit de karate și deținător de centură neagră cu 7 dani. Sincer, un an de zile am plâns când mergeam cu mama la antrenamente, dar acum pot să spun că nu aș mai renunța la karate niciodată.
Cum ai carateriza karatele?
Este o artă marțială care contopește fizicul cu mentalul. De exemplu, acum sunt și antrenor, iar de fiecare dată când vine câte un copil pentru prima dată la antrenamente îl ajutăm să înțeleagă ce înseamnă karate. Acesta nu este un sport, este o artă marțială. Punem pe primul plan mintea. Nu este un sport de contact, nu este precum boxul sau K1. Idealul în karate este câștigarea unei lupte fără luptă.
Cât de greu a fost drumul de la debut până la titlul de campion mondial?
În fiecare an o luăm de la început. Eu nu am avut nici un pic de talent drept urmare a trebuit să lucrez mult mai mult decât colegii mei. Am stat mai mult la antremante pentru că nu eram talentat. Acum, în fiecare zi când mă duc la antrenamente dau tot ce e mai bun din mine pentru a evolua în fiecare zi.
Câți colegi de-ai tăi au obținut titluri la campionatele mondiale sau europene?
Din Deva sunt aproximativ 20-25 de campioni europeni și mondiali, ultimul Campionat European a fost în Polonia, acum doi ani. Atunci eu am participat la 6 probe și am obținut 5 medalii de aur și una de argint.
La aceste campionate europene există țări care au sportivi naturalizați? Cum vedem la tenisul de masă, de exemplu?
Nu, pentru că nu este un sport olimpic și nu se prea poate câștiga din acest lucru. Fiecare țară are atuurile sale. Țările balcanice au oamenii mari și puternici, asiaticii sunt rapizi, sud-americanii au un moral foarte bun. Fiecare țară are modul ei de a se antrena și cred că e prea mare mândria pentru a naturaliza sportivi.
Cât se câștigă din karate?
După un titlu mondial nu rămâi cu mare lucru. Din banii câștigați în urma unei medalii de aur la Campionatele Mondiale îți poți acoperi transportul și cazarea, după care rămâi cu foarte puțin. În nici un caz nu poți trăi din asta.
De ce are nevoie un copil pentru a reuși în karate?
Să asculte de antrenor, să aibă o minte deschisă și să fie răbdător pentru că fiecare poate ajunge sus. Eu întotdeauna mă dau pe ca exemplu, pentru că nu am avut nici un pic de talent. Patru ani am mers la concursuri și eram eliminat după prima luptă, nu aveam nicio șansă, dar după aceea am început să câștig meciuri.
De ce și-ar îndrepta părinții copiii spre karate?
Nefiind un sport de echipă, te maturizezi mai repede pentru că totul depinde de tine. În concurs contează doar ceea ce faci tu, nu te bazezi pe alții. Mai mult, toții colegii mei, care au avut rezulate pe plan sportiv, se descurcă foarte bine și la învățătură.
