Nu mă pricep eu la alchimiile artistice ce cu siguranță se relevă în porțelanurile expuse la această ediție a Caolin, dar să spun că mi-a plăcut la acest festival cred că pot. Adică mi-a plăcut atmosfera, calmul pe care îl degaja locul în sine și mi-au plăcut lucrările. Pînă și fotografului nostru total neprofesionist i-au ieșit niște poze bune, atît de reușite erau lucrările artiștilor prezenți la Muzeul Etnografic, în Sala Reduta.
A fost genul de loc în care îți venea să ajungi, cu tot tumultul dezlănțuit în oraș cu ocazia Zilelor Clujului, adică într-un moment în care aveai atîtea variante încît misiunea cea mai complicată era să alegi cîteva dintre ele.
Am participat și la inaugurarea expoziției, atunci cînd m-a impresionat simplitatea momentului, unul în care s-au evitat luările de cuvînt plictisitoare și s-a ales o variantă mai puțin protocolară dar cu atît mai gustată de către cei prezenți.
Am ajuns și a doua zi, cît să „verific” interesul publicului, și am constatat cu satisfacție că oamenii și-au fixat clar în program vizita acolo.
Am găsit foarte utilă pagina de facebook a evenimentului, acolo unde vă sfătuiesc și pe voi să intrați puțin, pentru a vedea lucrările, pentru a citi explicațiile și pentru a cunoaște autorii, aici.
