Terasa pensiunii President
Cînd ești turist „pățăști”: nu știi locurile, mergi după ureche, te ghidezi după instinct sau la indicațiile altora atunci cînd vine vorba să alegi un loc în care să mănînci. Așa s-a întîmplat recent la Oradea, cînd am ajuns la restaurantul pizzerie Vinotera, despre care auzisem numai lucruri bune (pe bază de pește spadă la grădar, raci, pui de caracatiță, creveți). Se pare că n-am ales bine ora, cel puțin. Noi nu facem aici topuri în gastronomie dar putem aprecia, din avion, ce merge bine sau prost în domeniu, că doar nu e vorba despre fizică cuantică, să n-avem chiar nici o părere…
Deci cu Vinotera: ajungi la prînz, „wrong”.
Dai de o terasă plină. Trei chelneri foarte agitați. Toate mesele ocupate, mai puțin două. Una arată diferit de toate celelalte de pe terasă, pare de protocol. A doua arată ca toate celelalte, doar că nu e debarasată.
Întrebi primul chelner:
-Masa aceea e de protocol sau mă pot așeza acolo?, încercînd să eviți să te așezi la cea plină de resturi și cu scrumiera plină de mucuri…
-Nu știu, vine răspunsul. Și scuze, la ora asta e foarte mare agitație…
Mai stai un pic, să-ți revii, și îl întrebi pe altul care trece în viteză pe lîngă tine. Acela hotărăște că e mai bine să stai la cea plină de resturi și o curăță rapid.
Apoi se așterne tăcerea. Nu te mai întreabă nimeni nimic.
Vine totuși un al treilea chelner și îți aduce meniul.
Iarăși tăcere.
Revine primul. E agitat, așa cum l-ai lăsat. Te descurci greu așa, tu liniștit și el agitat. Tu arăți cu degetul în meniu înspre niște lucruri despre care el nu pare să știe foarte multe, gen dacă există cu adevărat, dacă durează mult să îți aducă, chestii din astea, tehnice. E chestiune de secunde pînă te prinzi că dacă nu comanzi meniul zilei nu prea ai șanse să mănînci ceva. Și-atunci renunți. Și pleci.
Acuma: nu putem ști dacă se mănîncă bine sau rău în acest loc, pentru că n-am mîncat. Dar ceva tot se știe: în acest loc nu e indicat să ajungi la ora cînd se servește meniul zilei, pentru că personalul nu are foarte mult timp de „prostiile” tale, tu trebuie să te decizi rapid dacă vrei meniul 1, 2 sau 3, clar? Sau hai s-o luăm altfel: e un loc foarte bun de ales dacă vrei meniul 1, 2 sau 3.
Problema s-a rezolvat la pensiunea turistică President, care-i pe drumul Oradea-Cluj, la puțini kilometri înainte de Aleșd. Acolo era așa: o terasă goală, o chelneriță care a spus clar ce este în meniu, adică ciorbă de burtă cu smîntînă și ardei iute, ceafă de porc cu cartofi prăjiți și salată de varză cu roșii. Scurt pe doi. Ceea ce am și mîncat. Peștele spadă, calcanul la cuptor cu fructe de mare, creveții, racii și celelalte delicatese cu care ne amăgiseră ceilalți au fost uitați cu toții, instant, în momentul în care am mușcat prima dată din ardeiul iute.
Revenind, dar doar ca să încheiem, la prima situație, credem că cel mai bine ar fi așa (ca să nu mai deruteze clienții care ajung acolo la orele amiezii): un anunț, la vedere, că între orele cutare și cutare nu se servește decît meniul zilei. Asta ca să nu mai visezi raci verzi pe pereți.
