Comitetul de organizare a anunţat de ieri că totul a rămas neschimbat, adică dacă e sâmbătă, şi mai e şi ora 9 am, ne vedem pe terenul de baschet din parcul mare.
Aşa că, ce altceva să faci sâmbătă dimineaţa? Te trezeşti şi te prezinţi în parc. Acelaşi lucru l-au făcut Tebu, Miclăuş, Rus şi Blag. Fiind în număr impar, ne-am tot rotit 2 pe 3, până i-au căzut lui Blag ochii pe Voichiţa, cunoştinţă veche, cu care ne-am echilibrat echipele.
Cu ce am rămas după mişcarea de azi:
- Blag a făcut educaţie prin mişcare (sau cel puţin aşa scria pe tricoul lui);
- Am avut şi eu cui să-i pun capac, Voichiţa fiind ceva mai scundă decât mine;
- Rus şi Ovi Tebu sunt imposibil de deposedat de minge sub coş, ceea ce mă face să cred că fetele nu pot să sară;
- Castanele, după ce că nu sunt comestibile, mai sunt şi periculoase, mai ales pentru capetele unora dintre noi;
- Am reuşit să nu-l enervăm pe Miclăuş decât în ultimul meci.
Cu ce nu am rămas? Cu scorul!
Apoi, regruparea la cafea şi omletă (fără Blag), la poveşti şi urmărit transmisiunea live a lui Tibi Fărcaş. Bine, nu am urmărit decât începutul transmisiunii meciului Sticla Turda-U Cluj, că rezultatul credeam că e previzibil şi aveam alte planuri.
Pe săptămâna viitoare, prieteni!
