Am jucat un baschet de zile mari în Ajunul Crăciunului, un cinci pe cinci clasic, cu cinci meciuri și un rezultat de 3-2 la meciuri, după exact două ore de joc. Vedeta zilei a fost Mihai Miclăuș, și asta nu pentru că ar fi strălucit pe teren ci mai degrabă în afara lui. Acum, că are atît de mulți prieteni, ne-am și mirat că mai vine cu noi la baschet, dar ne-am prins de ce-a venit: ca să plătescă la final nota de cafea, sucuri și apă.
L-am folosit puțin pe Miclăuș și pentru imagine, la final, cînd am sperat ca datorită lui să strîngem 10.000 de like-uri cu poza de grup menită a face o bună propagandă baschetului de calitate îndoielnică.
Dar să lăsăm bîrfele pentru cei mai pricepuți ca noi și să ne întoarcem la sport, dacă vi s-a părut că l-am părăsit cîndva…
Așadar: un cinci pe cinci cu echipele Liviu, David, Mihai, Blag, Rus, respectiv Olar, Miclăuș, Silviu, Muri și Tebu.
În primul meci i-am cam terminat, pentru ca apoi să egaleze la meciuri. În partida a treia, la 11-10 pentru noi eu am făcut o greșeală imensă pe atac și totul s-a întors împotriva echipei, așa că am pierdut în prelungiri.
Meciul patru l-am cîștigat clar, cu dorința de a împinge totul în decisiv, după cum s-a și întîmplat.
În partida hotărîtoare s-a mers cap la cap dar la 11-10 Liviu a reușit un coș de senzație și astfel i-am învins cumva-cumva, deși n-a fost ușor.
Am remarcat încorporarea lui Mihai Lăpușan, transfer făcut inițial peste capul meu de Miclăuș (care începe să-și permită cam multe), pentru ca mai apoi să semnăm actele fără nici o problemă, omul fiind extrem de valoros, păcat să pierdem un jucător pe care putem obține bani buni la grilă…
S-a mai evidențiat David, de data asta nu doar în joc, ci și după meci, cînd a făcut cinste cu bomboane de-alea scumpe, că cică ar fi fost ziua lui și n-a vrut să rămînă nemarcat momentul.
de la stînga la dreapta: Silviu, Tebu, Rus, Muri, Paul și Miclăuș.
La final, pentru că locul clasic de cafea era închis, am ajuns la capăt de Grigorescu, la o cafenea care e gard în gard cu locul unde lucrează Mihai Miclăuș (ce v-am zis, se vede clar că omul și-a pus amprenta pe întreaga desfășurare a evenimentelor…). La cafea nici n-a fost rău, ba dimpotrivă, avînd în vedere personalul foarte prietenos de care dispune localul.
Și, ca să încheiem ziua, ne-am strîns mîinile, ne-am urat ce era de urat și ne-am înțeles că ne vedem în prima sîmbătă din ianuarie, că doar n-om juca și pe 31 decembrie…
Pentru cei care vă puneți întrebări sau nu vă prindeți care-i treaba cu Miclăuș, scrieți numele lui pe google și vedeți acolo…Noi, din fericire (sau nu?), îl cunoaștem din realitate.
