Surse din cadrul WikiLeaks mi-au comunicat recent că ediția din 2017 a Cupei Presei va avea loc în martie, la Sala Sporturilor „Horia Demian”. Drept urmare, ne pregătim intens.
Ieri am fost la 8 inși în Sala de la Ghibu, jucând 4 vs 4. Mă simt cel mai bine în formula asta, pentru că avem cu toții spațiu să ne etalăm talentul. În plus, fugim de ne ies ochii și la final suntem roșii la față, de parcă am fi băut câte un deț de ceva. În fine. La baschetul de sâmbăta asta, Blag a jucat cu Lemnaru, Liviu și Todea, în timp ce eu am făcut echipă cu Răzvan, Tebu și Rus.
Odată începute meciurile, lucrurile au stat în felul următor: I-am condus în debutul primei partide, dar au strâns rândurile și ne-au ajuns. Vali Lemnaru fuge ca Bolt pe contra-atac, sare bine și are mișcări de baschetbalist. Dacă se hotărăște cândva să renunțe la fotbal, sigur îl ia vreo grupare din Liga Națională de baschet masculin. Liviu e impunător sub panou, se poziționează întotdeauna excelent și își folosește inspirat talia în duelurile 1 vs 1. Todea aleargă, se apără enervant de bine și îți mai baga câte un coș când ți-e lumea mai dragă. Blag coordonează perfect jocul și e atât de cerebral încât îl l-ar face invidios și pe Adamovic de la U-BT.
Iar despre noi, ce să zic… ne-am străduit. Din păcate, am alergat mult și prost. Nu am plimbat suficient mingea și probabil că aici e vina mea, întrucât am fost play-maker-ul nostru. Iar m-am crezut Stephen Curry și mi-am luat lumea în cap după câteva coșuri de trei. Răzvan a încercat să își facă loc printre adversari, pe când Dani a vrut să rezolve meciul de la mare distanță. Când vine vorba de Tebu, am un motiv de bucurie și unul de indignare. Sunt încântat că l-am învățat cum să „fure” televiziune de la americani și să vadă NBA, dar ar trebui să știe că e imposibil să ai mișcările lui LeBron. Ovi, să nu te superi pe mine! Concluzia nu îmi aparține, ci asta mi-a zis Miclăuș, marele absent al baschetului de ieri.
În total s-au jucat patru partide. Una am câștigat-o noi, după ce un shooter bun din echipă și-a făcut datoria pe final. Restul le-au luat ei. La plecare, Blag mi-a zis: „Bravo, Olar! Ai fost cel mai bun!”. Am zâmbit satisfăcut până când am auzit continuarea: „Cel mai bun de la ei mă refer!”. Adică de la învinși… Hai, pe sâmbăta viitoare!
(o cronică de Paul Olar).
