Un egal cu Zalăul a declanșat ceea ce e atît de caracteristic Universității Cluj: o dovadă de iubire necondiționată între suporteri și echipă, probabil cel mai impresionant moment pe care sportul îl poate declanșa. Nu se putea ca între acest moment și protagonista meciului, veterana Mihaela Ani Senocico, să nu existe o legătură…
Mi-au revenit în minte și le-am și găsit mai apoi, niște rînduri care mi-au apărut într-o carte, „De Cluj, numai de bine”, pe care le-am scris despre Mihaela Ani Senocico, în 2009, pe-atunci cînd jucătoarea aceasta a ales să joace pentru U chiar însărcinată fiind. Iată cele trei rînduri:
„Ne amintim cum a jucat, cu o afecţiune gravă la coloană, cum a prins naţionala în pofida unei atmosfere ostile create în jurul ei. Iar acum, ca şi cum nu ar fi fost îndeajuns pentru a ne convinge din ce aluat special este zămisilită, a „comis-o” şi pe asta, intră pe teren însărcinată. Să joci într-o asemenea condiţie, mi se pare semnul suprem de iubire pentru un club care împlineşte în acest nouăzeci de ani. Propun ca Mihaela Ani Senocico să primească titlul de cetăţean de onoare al acestui oraş. Ce poţi să faci mai mult pentru Cluj? Spuneţi-mi voi dacă ştiţi”.
Senocico, alături de fiica sa, alături de U
Și-acum, o fotografie excepțională semnată Mădălina Donose, ne-o arată pe Mihaela Senocico sărbătorind momentul de final al meciului (după ce ea egalase în ultima secundă) alături de fiica sa, cea care are acum, dacă socotim bine, are 8 ani, nu?
Cunosc destul de bine povestea familiei Senocico, cunosc destul de bine ce înseamnă fiica lor în viața lor și prin cîte au trecut împreună. Cu-atît mai mult îmi place această fotografie care celebrează bucuria, viața plină de satisfacții și fericirea de a fi împreună cu familia, la bine și la greu.
Priviți-le ochii celor două și bucurați-vă și voi!
