Primesc din cînd în cînd de la Dinu Mititeanu (despre activitatea căruia mai găsiți pe această platformă cîteva materiale foarte interesante) cîte o informare. Azi mi-a oferit ceva de un farmec aparte…
Iată ce-am primit de la distinsul domn Mititeanu (textul de mai jos îi aparține integral):
„Disputa dintre școala austriacă de ski (metoda Zdarski cu un băț/par) și metoda (norvegiană?) cu două bețe, a dat câștig de cauză metodei cu două bețe deoarece metoda lui Zdarski era…. inestetică pentru doamne”.
Dintr-o carte de „Istoria schiului”.
În foto vedeți schiori în anul 1910 la cabana SKV de pe muntele Cațaveiu din Munții Făgărașului. Pentru viraje la stânga sau la dreapta, se muta bâta în partea respectivă și se apăsa pe ea cu ambele mâini realizând virajul. Așa schiam și în copilărie cu „doage” artizanale! Doar la profesorul de sport am văzut prima dată că se poate cu două bețe! Am mai văzut un „Zdarski” prin anul 2000, un tânăr moț de lângă Ghețarul de la Scărișoara. Iar la coborârea în linie dreaptă, pentru reducerea vitezei, parul se băga între picioare. Ceea ce era și… inestetic pentru doamne, dar și incomod, căci schiau în ținută de oraș, cu rochii lungi până la glezne și cu pălăriuțe pe cap, cum veți vedea într-o viitoare postare. Amintesc cu ocazia asta că mama lui Lionel Terray, după cum scrie el în carte, a fost prima franțuzoaică ce a îndrăznit să schieze în pantaloni!
(de Dinu Mititeanu)
