De când a făcut Lăpușan acel ceaun de senzație, gurile rele spun că nu ne strângem la baschet. Am auzit bârfele prin piață sau la sala sporturilor.
Vă recunosc, a fost un moment greu, acela cu ceaunul, și tare am vrea să îl repetăm, nu ne înțelegeți greșit. S-au încercat diverse momeli să îi scoatem pe oameni din nou la baschet, dar ieri nu am putut să convingem mai mulți de șase. Chiar și așa, felul cum s-a jucat va rămâne în inimile fanilor din toată lumea. Și o să vă explic de ce.
Termenul care a primat ieri a fost generozitate. Generozitate din partea lui Ovidiu Blag, care a dat șansa fiecărui baschetbalist să joace cu el în echipă. La început n-am înțeles „șusta”. Era peste puterea mea de înțelegere. Tocmai de aceea, după primul meci, am simțit cum mi se înmoaie picioarele și am luat loc pe bancă, în uralele colegilor. S-au schimbat echipele de atâtea ori încât oamenii au amețit și la propriu, și la figurat. Mi-a confirmat asta Miclăuș, la ieșirea din sală. Și el a pățit la fel, însă nu a stat jos, deoarece știa ce o să-și audă. Eu, mai tânăr, mai naiv, am mușcat-o. Cert este că s-au disputat o grămadă de partide, în aproape toate formulele posibile. Și a fost minunat!
În timpul jocului, Lăpușan a excelat, ca de obicei. Omul are forță, vede întotdeauna coechipierul liber și muncește pentru echipă. A înscris cât a vrut, cum a vrut și de unde a vrut. MVP clar, în viziunea mea. Tot pentru echipă muncește și Tebu, în special în defensivă. El ia în serios vorba cu “ia-i numărul” și nu lasă nimic să treacă. Da’ nimic! Apoi, felul cum își cere scuze e absolut savuros. Tebu e o dulceață de băiat, ce să mai…
Miclăuș a evoluat în forță ieri. Exact ca un pivot. Cârlige, împingeri, recuperări, tot ce vrei. A dat coșuri, l-am felicitat la final. Silviu n-a decis meciurile așa cum obișnuia. La el situația pare interesantă. Nu joacă atât de bine dacă se culcă devreme. Iar vineri seara s-a culcat devreme, nu cu două ore înainte de startul baschetului PMOB. Mi-au plăcut câteva pătrunderi marca SVU și vreo două triple reușite cu toată opoziția adversarului.
Realizarea finalul de săptămână este că Blag a revenit după o perioadă de indisponibilitate. A lucrat la Bologna cu specialiștii grupărilor din Seria A și aproape că s-a refăcut. Le-a declarat jurnaliștilor că nu simte dureri, dar încă nu se poate gândi la națională. “Sunt alții, mai în formă, cu meciuri în picioare”, a declarat el. Blag m-a declarat și pe mine MVP la final. Nu cred că am meritat, dar victoria e victorie, nu?
Concluziile mele au fost următoarele: Noroc că n-a venit Ciucă să vadă cum stau jos după prima confruntare. Atunci ieșea show. Ne-am simțit magnific, ca întotdeauna, în special că după cafea am mers să-l susținem pe David la meci. Juniorii lui U-BT și-au zdrobit adversarul, într-un joc în care al nostru s-a apărat, a pasat bine și a înscris. Bravo, David!
Pe săptămâna viitoare!
(o cronică de Paul Olar)
Notă: MVP-ul partidei a fost Paul Olar, felicitări!
