Nimeni n-ar fi pronosticat că ne vom strînge în număr atît de mare chiar acum, de Sărbători. Și totuși am fost 11, am jucat 5 meciuri fantastice și apoi am fugit acasă, unii scurtînd alții sărind peste repriza a treia.
Am jucat în următoarele distribuții
Albii: Lăpușan, Chertes, Botezan, Miclăuș, Blag
Negrii: Simu, Ilea, Tebu, Rus, Maier, Negoiță
Misiunea celor în inferioritate numerică e întotdeauna complicată, și știam asta chiar cînd am făcut echipele. Dar am vrut să încercăm. Și se poate spune că ne-a reușit…, pe alocuri.
Ziua a fost plină de suspans. Am știut să cîștigăm primul meci, apoi le-am pierdut pe următoarele două. Am revenit, am egalat, 2-2 și am intrat în decisiv (deși mai bine ascultam vocile care spuneau să o dăm la pace, că e Paști).
Și nu mult ne-a lipsit să reușim victoria, pentru că am avut 5-1 în decisiv. De acolo au mers prost lucrurile și adversarii, adică ceilalți prieteni ai noștri, au revenit și au cîștigat printr-un coș de 3 puncte reușit de Mădălin Negoiță, ocazie cu care l-am și desemnat MVP.
O analiză om cu om nu o să aveți voi răbdare să citiți chiar azi, așa că o facem din doi în doi: Botezan s-a inegrat definitiv, Maier e din ce în ce mai bun, Negoiță nu se știe cum, dar e foarte eficient iar Tebu începe să ceară faulturi și auturi cînd nu te aștepți. Mai lipsește să ceară pași și trei secunde, și îl facem arbitru.
La repriza a treia personal am chiuliut, dar mi-a zis Tebu că a fost foarte fain.
Așteptăm să ne revedem, ca de obicei, în fiecare sîmbătă. E ziua care ne place poate cel mai mult, tocmai de asta: pentru că ne revedem.
