Sergio Turrini, colaboratorul nostru, a găsit elemente comune pentru prestațiile României U21 și Italiei (echipa feminină), respectiv entuziasmul cu care au jucat și emoțiile pe care le-au declanșat. Aveți articolul lui Sergio mai jos:
” Italienii si romanii, dupa multi ani in care au avut de la echipele nationale de fotbal numai dezamagiri, au regasit in ultimele saptamani bucuria de a visa si de a face galagie pentru rezultatele neasteptat de frumoase.
Nu, nu a fost vorba de nationale majore. Pentru asta probabil o sa mai asteptam putin.
In cazul Romaniei, echipa de Under 21 a stralucit in Italia la campionatele europene, cu multe goluri si un joc frumos prin care i-a entuziasmat nu numai pe cei multi romani care stau acolo, dar tot publicul care a apreciat pofta de joc cu foame de victorie din partea acestor tineri cu tricou galben. Tehnică, profesionalism, spirit de echipa au dovedit pe teren si afara, si lumea se intreba…de unde vin toate acestea? Cine a fost capabil sa-i formeze asa? Raspunsul e clar.
Nimic nu se creeaza, nimic nu se distruge, totul se transforma sau eventual se transmite. Totul, sau aproape, vine de la Hagi. El a fost cel care a bagat anumite concepte si o anumita mentalitate la multi dintre acesti baieti. Mentalitate pentru fotbal si nu numai.
Lucrurile care, din pacate, nu s-au vazut in echipa italiana care a participat la acelas turneu, in calitate de echipa gazda, dar la care i-a lipsit ceva ca sa ajunga in semifinala. Chiar daca a avut momente de sclipire, prin jucatori dotati de buna tehnica cum sunt Chiesa sau Cutrone, nu s-a vazut acel spirit de echipa si acelasi entuziasm care se vedea in ochii romanilor.
Publicul italian a avut totusi cu ce sa se consoleze. In Franta se joaca acum campionatele mondiale de fotbal feminin, unde echipa italiana a reusit sa se califice dupa mult timp.
Nu au fost pana acum bagate in seama fotbalistele italiene. Chiar din Federatie au venit uneori comentarii vulgare si lipsite de inteligenta. Cuvinte de genul..”Dar ce vor cele patru lesbiene!”…sau “Sa stea acasa si sa gateasca” .
Poate si asta a creeat o vointa in plus, le-a facut sa ajunga in Franta cu dorinta mare de a dovedi ca si ele sunt capabile sa joace, ca nivelul lor a crescut mult, si ca merita sa fie considerate cu mai mult respect la nivel de federatie.
Au picat in Grupa cu Brazilia si Australia, echipe tari in care fotbalul feminin este mult mai dezvoltat. Chiar federatia australiana interzice jucatoarelor lor sa vina sa joace in campionatul italian pentru ca e prea jos nivelul.
Ei bine, in meciul de deschidere fetele azzurre au reusit sa le bata cu 2-1 , si pana la urma au ajuns pe primul loc in grupa, in pofida oricarui pronostic.
Apoi, au si castigat meciul din optimi contra China, cu 2-0, ajungand sa joace sferturile de finala cu Olanda, echipa foarte tare.
Drumul baietilor romani s-a oprit cu Germania, si aventura fetelor italiana s-a terminat cu Olanda, dar ambele echipe, dupa infrangere, au primit un MULTUMESC foarte mare de la tifosi.
Eu cred ca aceste doua bucurii pe care ni le-au dat la distanta fetele si baieti au ceva in comun.
Cred ca felul in care a evoluat fotbalul in ultimii ani a pus poate prea mult in evidenta aspecte tactice si scheme de joc. Sunt importante, de acord, dar sa nu uitam de aspectele umane.
Aceste aspecte sunt cele care au putut sa retrezeasca entuziasmul si sa-i emotioneze pe italieni si romani.
Au vazut pe teren cineva care a depus suflet pentru echipa , care a plans pentru calificare sau pentru ratarea ei… Asta e ceea ce publicul apreciaza.
E adevarat ca e frumos sa vezi profesionisti de cel mai ridicat nivel. Dar din pacate, uneori, acestia au deja buzunarele prea pline de bani, si devin prea grei sa se miste, sau prea adulti ca sa aiba si sa dea emotii.
Asa ca, in vara aceasta trebuie sa le multumim baietilor romani si fetelor italiene pentru emotiile care ni le-au dat, si pe care inca ne vor da cu siguranta. Indiferent de scorul final. Senzatia este ca in momentul infrangerii nu s-a terminat drumul, ci a pornit un parcurs. Un parcurs nou, prin care echipele noastre sa-si castige din ce in ce mai mult respect in lume, dar in primul rand in tarile lor”.
Un articol de Sergio Turrini
