Vorbele de vestiar sau de la șuete merg cel mai bine în cazul lui Lemnaru: „există jucători de fotbal și fotbaliști”. Lemnaru e cu siguranță ceea ce se cheamă un fotbalist pur sînge.
Plecat din Lehliu, unde a jucat pe postul de portar la început, Vali a ajuns unul dintre cei mai prolifici marcatori ai anilor din urmă din fotbalul românesc, avînd lipici la gol, un plasament impecabil, tupeu în sens pozitiv, eleganță în mișcări, bucuria jocului și acea răutate specifică celui ce nu se lasă învins.
Sigur că găsiți și singuri datele carierei sale dar ceea ce ne place nouă, celor care mai batem mingea și acum cu el, e faptul că niciodată nu se dă mare cu ceea ce a fost ci se raportează mereu la prezent. Cu alte cuvinte, nu trăiește din amintiri, deși ar putea umple un sac cu ele.
Jucăm împreună baschet, padel, tenis, stăm la taclale, glumim și de cele mai multe ori cîștigăm cînd facem echipă cu el și pierdem cînd jucăm împotriva lui. Pentru că Lemnaru cînd intră pe un teren vrea să iasă învingător.
Azi, de ziua lui, pmob-iștii din toate colțurile (și mulți mulți alții care îl prețuiesc) îi spunem La Mulți Ani și ne bucurăm că a ales să locuiască în Cluj. Pentru că așa ne cresc șansele să ne întîlnim mai des cu un bărbat pe cinste.
