A fost o zi de excepție azi, cu șapte meciuri viu disputate și cu o repriză a treia de vis.
La restaurant zic.
La baschet a fost așa, cu două echipe de 5, în următoarele distribuții:
-Radu Simu, Mihai Simu, Lemnaru, Tebu și Chertes vs Lăpușan, Ciucă, Blag, Oli și Mădălin.
Le-am cam tăiat elanul la început și am avut 3-0 la meciuri, după un al doilea cîștigat după ce am revenit de la 3-10.
Apoi au început să joace din ce în ce mai bine, am ajuns la 4-1 dar ne-au luat două consecutive și scorul final la meciuri a fost 4-3, noroc că s-au terminat cele două ore de joc pentru că altfel ne-ar fi egalat.
Om cu om a fost cam așa:
Radu Simu a muncit mult, a conclucrat foarte bine cu fratele său, s-a zbătut mult, s-a enervat destul de mult și a fost fair-play destul de mult (ăsta e un păcat al lui de care nu va scăpa curînd).
Mihai Simu este jucătorul exemplar. Nu se plînge niciodată, deși Ciucă îl cam carotează, contrează, obstrucționează și alte -ează…Are mînă excelentă, coechipier de excepție, om de-o sută.
Lemnaru a fost argintul viu al echipei lor, altruist cînd trebuie, a luat jocul pe el cînd a trebuit, a alergat ca nebunul, a marcat din acțiune, de la 3 puncte, a fost foarte bun azi.
Tebu e nebun. Iese la rampă cînd nu te aștepți, cu aruncări de 3 năucitoare. Faultează cînd te aștepți și comentează tot timpul. Bun jucător.
Chertes a ieșit din cantonament mai slab cu 5 kile, poate de aceea nu l-au prea văzut coechipierii. Altfel om bun, am mai stat de vorbă pe parcursul întîlnirii, eu asumîndu-mi sarcina de a-l ține. De vorbă.
La noi a fost așa:
Lăpușan desprins dintr-o altă galaxie, de aia și joc cu el, să cîștigăm. A marcat și din sufragerie, vorba lui Șumudică. Mi-a pasat mai mereu, de mă și enerva.
Ciucă, alt nebun. Risipă de energie. Și de Ben-Gay, că mi l-a pus pe tot pe umărul bolnav. A marcat de 3 puncte din orice poziție, chiar și din cea aplecat.
Mădălin, cică MVP. Eu mi-aș fi dat mie titlul, dar cum oricum nu s-a decernat, mi-e totuna. E interesant duelul dintre el și Mihai Simu, cînd e să se întîmple, pentru că diferența de înălțime e insesizabilă.
Oli, revelația sezonului. Marchează din orice poziție și ratează din orice poziție. Plus cu minus fac la el cît de-un zîmbet, deci e de bine.
Blag, ce să mai zicem…Mai bine nu zicem nimic, că putem fi subiectivi.
No bun. Să trecem la lucruri serioase.
Doi metri de mici, muștar, ciorbe de burtă, chiftele cu sos, ala cu vită (nu știu cum îi spune, parcă gulaș), no, din astea, de dietă.
Și multe povești. Poate prea multe. Oricum, cînd vorbim noi pleacă clienții ceilalți, deci se pare că nu e foarte interesantă partea de conversație. Dar noi ne simțim bine.
Așteptăm revanșa. Adică ei așteaptă, prin vocea lui Tebu. Probabil știe că nu vine Lăpușan. Sau poate că vrea să joace la noi. Mai știi?