Povestea ne demonstreză, în fapt, un lucru simplu și logic: acela că infrastructura, oricare ar fi ea, complicată sau simplă, e punctul de pornire pentru dezvoltarea fenomenului sportiv. O mostră în acest sens este ceea ce s-a întîmplat în micuțul oraș Cîmpia Turzii, de-acolo plecînd, aparent din întîmplare, mari tenismani ce aveau să ajungă departe, pînă în echipa de Cupa Davis a României.
Dintr-o întîmplare, oare?
Hai să vedem.
Ce spune Lucian Boldor:
„Întreprinderea de Sîrmă și Cuie din Cîmpia Turzii a fost construită de o firmă suedeză, între 1925 și 1927. Pe lîngă fabrică, suedezii au construit și case pentru angajați, denumite colonii. Unele pentru funcționari, altele pentru muncitori, stil barăci, dar cu toate dotările. Primele erau pe strada Aurel Vlaicu, se numea Colonia Maria. Aici, în 1959, directorul general de la ISCT, Ioan Stanatiev, un mare iubitor al sportului, a construit două terenuri de tenis de zgură și un mic vestiar. Totul era gratuit. Îmi aduc aminte pînă și numele celui ce făcea terenurile, Gavrilă Vaida, adus nu întîmplător, ci pentru că în armată lucrase la așa ceva la București.
Copiii din colonie se uitau cu gura deschisă la meciurile ce aveau loc acolo între medici, funcționari, ingineri…
La început se amuzau de denumirile auzite, ghem, set, apoi au învățat regulile și în cele din urmă și-au trasat pe străzi, cu creta, propriile terenuri. Iar pe post de rachete jucau cu „lopitaiele” de lemn din bucătăria părinților. Mingile erau cele care săreau gardul și pe care ni le…însușeam.
Nea Vaida, văzînd că ne place joaca, ne lăsa să intrăm dimineața devreme chiar pe teren, dar cu condiția să pregătim terenurile pentru cei ce urmau să joace, inclusiv pentru acel domn director general al fabricii, care juca zilnic.
La început nu se juca decît dublu. Terenurile erau la limita regluamentului, cu distanța față de gard de 3, 8 metri. Dar cu noi la muncă, zilnic, terenurile arătau perfect. Liniile le trăgeam cu un jgheab de 3 metri lungime pe care îl loveacm cu un mai să curgă varul uniform. Era casa noastră. Stăteam zi lumincă acolo, eram vreo 50 de copii. Eram unii dintre noi atît de buni încît cu timpul doctorii, inginerii, profesorii, ne invitau să completăm numărul de 4 atunci cînd unul dintre ei lipsea din proba de dublu.
Am început să facem între noi concursuri, să vedem care e cel mai bun. Ne-am cumpărat din Oser rachete și am început să jucăm și pe la Cluj, cu echipa Clujeana, pe atunci îi zicea Herbak Ianos.
Apoi am jucat la Universitatea, dar și pe la Mureș, Oradea, Arad sau Brașov.
Primii care au ieșit la București au fost Sever Mureșan, Ionel Santei, Letiția Man, Ilie Giurgiu, Mihai Stoleru, Doina Sîrbu și cu mine.
Acasă, la Cîmpia, mai erau cel puțin încă 20 de copii buni, printre care Petru Santei, Gh, Giurgiu, Mihai Fetița, Carmen Nemeș, Adriana Stadler, Corina Stoleru, toți ajungînd mai apoi jucători buni.
A început să ne bage în seamă și Federația Română de Tenis, unde președinte era marele campion Gogu Viziru și am primit primele rachete Dunlop și Slazenger.
Pînă și mingi Dunlop am primite iar cei mai buni eram invitați la tabere de tenis la București și Cluj. Asta era prin 1961-1964. Acolo am progresat și mai mult. Cîte o lună stăteam și jucam cu cei mai buni tenismeni din țară, cu Ilie Năstase printre ei.
Și uite-așa, cu noi în echipă, în 1965 ISCT a promovat în prima ligă de tenis, cu o echipă din care niciunul nu treceam de 17 ani: Ionel Santei, Sever Mureșan, Lucian Boldor, Emil Stan, Ilie Giurgiu, Doina Sîrbu.
În 1966 am jucat pe cele două terenuri ale noastre, din vie cu le ziceam, cu Dinamo București, un titan al vremurilor, cu Ion Țiriac și Sever Dron în echipă. Apoi cu alt titan, cu Steaua, care îi avea în echipă pe Ilie și Costică Năstase dar și pe Petre Mărmureanu.
Eram atît de buni încît pe Sever și Santei i-a și luat Dinamo. Eu și Ilie Giurgiu am plecat la Poli Cluj iar Letiția Man la Steaua.
Și așa, cu aceste plecări, echipa Cîmpiei a rezistat doar pînă în 1972 cînd a decedat și nea Vaida și, simbolic, cam acesta a fost finalul unei echipe de vis”.
Cine este Lucian Boldor:
-A jucat tenis de la 9 ani, la 12 ani a participat la primele concursuri în țară. La naționale a avut un loc 3 simplu si 2 dublu in 1961 . La fel in 1962, 1963 , 1964, 1965.
In 1966 dublu finalist la juniori dublu si mixt și loc 3 simplu .
România a avut o generatie foarte tare la juniori cu Toma Ovici , Codin Dumitrescu Viorel Marcu
In 1967 s-a transferat la U Cluj unde a devenit jucatorul nr 1 in echipă . Din 1968 echipa de tenis a fost transferata la Politehnica Cluj conform directivelor Ministerului Invatamintului .
Cu echipa Poli a jucat in Divizia A pina in 1982 cind s-a transferat la noua echiopa de tenis din Cluj Constructorul pe baza noua de tenis (actuala Transilvania).
A fost 15 ani pe locul 4-5 în țară, a jucat la foarte multe turnee in tara si stainatate si conform clasamentelor de atunci era pe locurile 8-10 din tara, în condițiile în care Boldor era generație cu Ilie Năstase și Ion Țiriac .
A cistigat Cupa Transilveniei de 8 ori si campion al judetului 14 ani .
A incetat sa joace performanta in 1985 , dar s-a implicat in tenis ca presedinte la Clubul Constructorul din 1990 pina in 2001 apoi vicepresedinte cu probleme de competitii la Winners Tennis Club pina in 2017 .
Sever Mureșan a fost jucător de Cupa Davis, Ionel Santei a ajuns cel mai sus pe locul 272 ATP, toți ceilalți jucători și jucătoare de la ISCT ajungînd printre protagoniștii acestui sport.
