„Magia spirituală a armenilor”, așa se cheamă o lucrare a pictoriței Ermone Zabel Martaian, uimitoarea artistă care a expus cîteva lucrări la această a cincea ediție a Festivalului Curtea Armenească. Aceste cuvinte pot cuprinde în fapt tot ce s-a petrecut în cele două zile la Muzeul Etnografic al Transilvaniei, la finalul săptămînii ce tocmai s-a încheiat.
Peste toate, poate, în aer plutesc și-acum sunetele dudukului, instrumentul identității poporului armean, vechi de 3.000 de ani, sonorități triste și-atît de profunde scoase din lemnul de cais din care este construit. S-a auzit dudukul lui Bartek Zsolt, component al unui trio inedit din Budapesta, un trio din care mai făceau parte Gyulai Csaba (percuție) și Mazura Janos (tubă). Greu de crezut că o astfel de asociere de instrumente ar putea interpreta muzici armenești cu inflexiuni de jazz dar acest lucru nu doar că s-a produs dar a și produs emoție în rîndul celor prezenți la Curtea Armenească.
A fost apoi această adevărată apariție, Ermone Zabel Martaian (despre care puteți citi aici), o pictoriță ce a avut peste 100 de expoziții internaționale și care a adus în galeria de la subsol „Imagini biblice armenești pe sticlă”.
Au putut fi admirate în bazar covoare, costume tradiționale, arta caligrafiei armene, bijuterii, meșteșugul suflatului în sticlă, au fost lansări de carte, dansuri tradiționale, cafea și alte mărunțișuri, lipii de Artsakh, degustări dar și sentimentul omiprezent de liniște, de stare de bine și de prietenie.
Am stat de vorbă cu Bedros Crucian, pe care îl știu de ceva vreme, un celebru țesător de covoare ai cărui bunici și părinți au ajuns din Anatolia în 1924 la Gherla, locul în care s-a născut și a trăit multă vreme și Bedros. Știam multe lucruri despre el, mai puțin că e unchiul Ermonei Zabel Martaian și tatăl soției unui amic cu care am jucat fotbal 20 de ani fără să știu ce socru celebru are. Povestea acestui ilustru reprezentant al armenilor ce locuiesc la noi în județ o puteți citi aici, pe îndelete.
Au fost prezenți reprezentanți importanți ai comunității armenești din România (inclusiv președintele Uniunii Armenilor din România, Varujan Vosganian), remarcîndu-se de asemenea prezența noului ambasador al Armeniei în România, ajuns la Muzeul Etnografic al Transilvaniei din Cluj alături de soția sa, cei doi dovedindu-se prezențe discrete dar foarte interesate de tot ceea ce s-a întîmplat la această manifestare. Tudor Sălăgean, directorul Muzeului Etnografic al Transilvaniei, a fost nu doar prezent ci implicat ca de fiecare dată în a sprijini această manifestare devenită tradițională.
Au avut stand și reprezentanții minorității grecești din România, au urcat pe scenă și reprezentanții comunității evreiești din Cluj (ansamblul Mazel Tov), au performat Ansamblul de dansuri tradiționale Hayakaghak (Armenopolis / Gherla), Ansamblul de dansuri armenești „Nazani” (Lille, Franța), coregrafia: Armine Khachatryan-Altonian, directorul ansamblului Nariné Mardoyan, acestea pe lîngă pomenitul trio din Budapesta.
În cadrul festivalului a putut fi achiziționat și volumul jurnalistului clujean Sebesi Karen: „Armenii, prietenii mei”, o carte despre care puteți citi aici.
Pentru un sfîrșit de săptămînă călduros din punct de vedere meteo un pasaj în lumea aceasta a armenilor a fost cum nu se poate mai nimerit pentru a sta liniștit în oaza aceasta construită în centrul Clujului de minți limpezi și suflete curate.
