Într-o întîlnire amicală în care David Maier a fost de departe cel mai bun jucător al zilei, personalitatea lui Tudor Jucan a ieșit în evidență o dată în plus.
Căpitan prin definiție, oridunde a jucat, la mișcarea noastră nevinovată el a adus și azi, în joacă, izul acela de profesionalism care pînă la urmă ne cade bine.
E genul de om care îl încurajează și pe cel mai nepriceput dintre noi să arunce la coș, să încerce mai mult, să se autodepășească. La repriza a treia, provocat fiind, ne-a chiar dat exemple din cariera sa în care motivîndu-și colegii aceștia au reușit realizări personale deosebite.
Revenind, așa s-a întîmplat azi cu David Maier. Jucan l-a încurajat iar tînărul nu l-a devamăgit. David ne-a adus victoria cu 4-2 la meciuri, cu aruncări de 3 puncte dezarmante.
Bun: deci ei au fost cu Racovițan, Gherman, Ciucă, Rus și Miclăuș, iar noi cu Jucan, Maier, Ilea, Blag și Cristea. Le-am dat un 3-0, scurt, ca să se liniștească, după care era să ne facă probeleme. Au venit la 3-1, au ajuns la 11-11 în meciul 5, dar atunci a acționat Maier, cu un coș de 3 puncte. La 4-1 și uitîndu-ne la ceas, era clar că nu ne mai pot ajunge. S-a terminat 4-2 pentru noi dar asta nu înseamnă că Racovițan și compania s-au predat, ba dimpotrivă. Azi, ca niciodată, l-am văzut pe Racovițan extrem de combativ (el în general lucrează pentru alții), un Gherman bun de tot și un Ciucă extrem de motivat.
Atîta doar că noi am cîștigat.
Nu se știe de ce…
Poate pentru că l-am avut pe Il Capitano?
