Am înțeles-o pe asta cu facebook-ul, atît cît mă pricep eu, e o chestie tare de tot…Cu toate astea, unele chestii nu le pricep, ba mă chiar mă enervează.
Cel mai tare mă enervează ăia care îmi trimit propuneri de „împreteneală” și în loc de poza lor pun o poză cu un plod, presupun că e al lor. Asta nu-i rău, înseamnă că își iubesc odraslele, bravo lor. Dar e neproductiv, pentru că eu nu pot da acolo accept la o poză cu un copil de 2 ani, nu îmi permite…religia. În plus, să zicem că dacă aș vedea mutra doamnei sau a domnului care îmi cer accept-ul ăsta, poate că mi-aș zice: „Mă, nu știu cine e, dar mutra îmi e cunoscută, hai să ne împrietenim, la naiba”. Dar așa, să dau accept la o poză de copil, mi se pare imposibil, nici nu dau, no.
Mă surprind și pe mine făcînd chestii slabe, cum ar fi cele în care dau accept la cîte unul, doar așa, pentru că în lista lui de prieteni am la rîndul meu prieteni. Îmi zic, mă, dacă îl știe pe cutare, care e tip ca lumea, înseamnă că și el e ca lumea, hai să îi dau…
Sau mă împrietenesc cu fabrici de mobilă și de geamuri. O fac pentru că mă gîndesc că oamenii ăia se plictisesc pe acolo și poate mă citesc dacă tot nu au ce face. Sau mă împrietenesc cu agențiile alea de voiaj pentru că sper ca într-o zi să îmi trimită una o ofertă de nerefuzat (de un an de cînd mă joc pe facebook nu am primit nimic, totuși), deci no, și eu sînt un ciudat, se pare…
4 comentarii
eu iti recomand sa iti transformi profilul in pagina, si astfel vei avea doar like-uri, fara cereri de prietenie, cu judecatile morale care decurg…
mai, nu am ajuns la lectia asta, dar vorbim simbata viitoare despre ea…plus că mie imi plac impretenelile astea, faza cu pozele de copii nu o inteleg doar
da, da, la fel de misto sunt prieteniile cu peisaje, daca nu chiar mai „frichi”.
Mie cel mai mult îmi place să mă împietenesc cu pozele cu animale – câini, pisici, recent m-am împrietenit si cu un porcusor de guineea…