Uf, am scăpat! Cel de al III-lea război mondial nu s-a declanșat ieri. Chiar am avut emoţii (sau nu?). Îmi luasem adio de la toată lumea…, de la toată lumea care m-a sunat ieri să-mi spună „la mulţi ani!”, cărora le mulţumesc încă o dată.
Singura chestie de ieri care a semănat cît de cît cu un război, a fost lupta mea şi a lui Ovidiu, plus nevestele aferente, cu trei butelii de vin şi o ştiucă la cuptor.
Am cîştigat, dovedind (a cîta oară?) că sîntem nişte luptători, nişte învinvingători!
Aşadar, ştirea asta nu s-a confirmat! Dar staţi aproape pentru că Ovidiu se întoarce imediat în forţă cu două ştiri confirmate. De fapt o ştire confirmată şi împlinirea unei rugăminţi către Dumnezeu, în urma reclamaţiei întocmite verbal în faţa altarului. (Ovidiu ăsta are o gură…. Mie mi-e frică de mor. Cam toate blestemele i-au ieşit. Nu vă puneţi cu el şi încercaţi să nu îl supăraţi!)
