O sîmbătă perfectă, cu o vreme foarte bună, chiar dacă dimineața nori amenințători se arătaseră pe cer.
Pînă la urmă nu a plouat, în schimb a plouat cu coșuri, pentru că am jucat azi două meciuri, unul mai frumos decît celălalt.
La alergare Raimonda a fost, ca de obicei, fruntașa clasei, ea ține grupul unit, nu îi lasă să înșele, să chiulească sau să umble cu jumătăți de măsură.
La baschet l-am lăsat pe Tibi să-și aleagă echipa, și a ales: Raimonda, Nada, Părintele, Mihai Chiper și Fărcaș. Dincolo au fost Muri, Blag, Tebu, Loredana, Ali și Mihai Mureșan. A mers prea repede treaba, pe fondul unor nesincronizări tactice ale oaspeților și am învins cu 12-6, după prea puține minute de joc. La cererea spectatorilor am mai făcut un meci, doar pînă la 8 coșuri, schimbînd cele două distribuții. Am cîștigat cu 8-7, cu un coș dubios, pe care eu l-am marcat cînd echipa cealaltă jubila după ce egalase la 7. Scorul nu a fost important, ci faptul că atunci cînd ne-am uitat la ceas am constatat că am petrecut o oră și jumătate făcînd mișcare și simțindu-ne excelent și de data asta.
Am văzut și Parcul Mare, lacul arată excelent acum, adică tot așa. Am trecut și pe lîngă stadion și am constatat că românașii au spart panoul acela cu descrierea stadionului, tipic pentru felul în care gîndim (o să punem diseară și o poză în acest sens, o va face Ovi Tebu).
La Camino nu e la fel fără Hădean, dar omul e un pic accidentat, a anunțat, așteptăm să revină. A fost și Dan Olteanu într-o scurtă vizită de lucru (numai cu Tibi vorbește, hahahaha), era acolo și Pogăcean, în sacou, ca la teatru…Am băut cafele, am bîrfit (dar nu foarte-foarte), am vorbit despre calendarele pe care vrem să ni le facem, și am plecat.
Asta e, așteptăm ultima întîlnire a anului, cea de sîmbăta viitoare…

