Azi m-am întîlnit în Babeș cu Marius Crăciun, și-a reluat și el antrenamentul zilnic, doza de alergare. Era deja la a șasea tură de pistă cînd am ajuns eu și a mai făcut trei cu mine, deci stă bine și el, la 4 kilometri pe zi. Am și stabilit să ne vedem mai des, să ne încurajăm reciproc…Dar cel mai mult mi-a plăcut atmosfera din Babeș, de pe pistă, dar și de pe alei, unde foarte multă lume a ales, pentru o duminică seara, alergarea.
E foarte interesant să intri într-o asemenea atmosferă.
În primul rînd îmi plac regulile de pe pistă. Acolo scrie clar, pe culoarul unu aleargă profesioniștii, iar tu, pleziristul, în funcție de nivelul la care crezi că ai ajuns, trebuie să alergi mai pe culoarele exterioare. Asta mi se pare de bun simț și aproape toată lumea respectă regula. Iar cine nu se prinde din prima, se prinde pe parcurs, nu-i problemă…
Azi am văzut un trio format din mamă, tată și copil, alergînd cu toții cîteva ture…Frumos.
E liniște, e bine, mi-e și teamă să scriu mai multe, pentru că e bine așa cum e, parcă nici nu e nevoie de mai multă lume. Totuși, dacă vreți să schimbați ceva din ritmul zilnic, din cotidian, începeți să faceți chestia asta, cu alergarea, s-ar putea să vă chiar placă.
