Habar nu am cum ar trebui făcut ca să arate bine…sportul ăsta. Nu mă pricep. Știu doar cum arată. Ieri am văzut încă o dată spectacolul. Îl vom privi din punctul de vedere al bărbatului, desigur…
Deci mașina, aproape nelipsită, piesă de bază în angrenaj. N-are rost să mergi la iarbă verde fără mașină, ca săracii. Plus că în mașină încap și scăunașele, și lăzile frigorifice și tablele. Deci mașina, de care poți să legi cu fire nevăzute sau văzute și-un cearceaf, așa, ca un semi-cort sub care să intre pătura, că nu poți juca table în soare. Deci mașina, căci cu ocazia asta o poți și spăla un pic lîngă apa aia.
Deci soția, iarăși foarte important, pentru că ea știe cel mai bine să spele vasele după ce se încheie toată socoteala asta cu mîncatul în natură. Plus că ea știe mai bine ca oricine unde dracu îs toate alea care trebuie scoase pe…masă.
Deci copiii. Copiii e important să-i iei cu tine, ca să aibă de la cine învăța cum să se comporte în societate.
Plus că îi poți învăța să joace…sport. Orice sport, că tu la toate te pricepi. Fotbal e cel mai simplu, dar tu știi și „banminton”, clar.
Pînă la urmă asta e viața: să ai o familie, o mașină cît-de-cît și să îți placă natura. Nimic nu se compară cu o duminică petrecută cu famila ta și cu familia nașilor sau finilor tăi. Că table nu poți juca singur. Nici cu femeile, nu?
