Asta avea Iancsi și nu aveam noi, cei din Sinuța: o…combină muzicală. Tatăl lui era director la fosta fabrică de confecții Someșul, și, ca atare, se cam plimba prin lume. Și, printre altele (rachete de tenis, schiuri, mingi de baschet…) directorul Szalma Ianos le-a adus copiilor lui și discuri. Cred că aveam 10-11 ani cînd ascultam fascinați muzica lui Demis Roussos. Mergeam la prietenul meu Iancsi, atunci cînd nu ne băteam pe terenul de fotbal, și el, lunîndu-și o mutră foarte importantă, zicea:
-Să vedem ce avem noi aiciiiiaaaa….
Era pe vremea cînd în România acultam Doina Badea și Margareta Pîslaru…
Și lua placa aia cu Demis Roussos, o ștergea de praf, o bibilea, și după aia, cu grijă, ne-o punea….
Și de acolo, de la Demis Roussos ăsta venea o muzică de mureai…
Acum, la mii de ani lumină de atunci, aproape că nu mai contează,…Dar atunci era un fel de a evada…
Hai, ca să nu ne prea împrietenim, vă las să ascultați asta, o piesă mai puțin cunoscută…
http://www.youtube.com/watch?v=ljiduLNEiqg
