Echipele, la final. O îmbrățișare a diavolului, pentru că pe teren s-au prea fost prieteni azi.
Foto: Ovidiu Blag
Au fost azi trei partide încrîncenate, dense și oarecum sub semnul echilibrului, asta deși toate trei au fost cîștigate de către o singură echipă, cea condusă de Ilea (care deși a învins a cedat titlul de MVP lui Răzvan, un adevărat lider azi în echipa celor învinși).
Rolul meu a fost cam același: să fac echipele. Dar se pare că nu mi-a ieșit, din moment cu unii au cîștigat cu 3-0 la general.
Oricum, am ales așa: Ilea, Ionuț, Miclăuș și Luci, versus Răzvan, Daniel, Raimonda și Tekerson.
Tekerson știți cine e, nu? Ovi Tebu, cel cu progresele fenomenale la baschet, mai ales la capitolul rezistență și siguranță în aruncări (cu restul, adică pase și…creație, mai vedem, timpul e aliatul lui).
Așadar, echipa mixtă, cea cu Raimonda în teren (care s-a apărat azi exemplar, Lucian cred că și acum, prin casă, se așteaptă la un capac sau la vreo intercepție), a început foarte bine și așa a și continuat. Meciul a ajuns în prelungirile prelungirilor, terminîndu-se după aproape 40 de minute de la stard cu scorul de 15-13 pentru echipa lui Ilea.
Un Ilea care devine pe săptămînă ce trece tot mai bun, muncitor și azi foarte altruist (sau cel puțin așa pare cînd joacă într-o echipă cu Ionuț).
Eu v-am spus: ăștia au jucat cu cuțitele pe masă…
În partida a doua lucrurile n-au stat chiar la fel, de data aceasta victoria echipei lui Ilea conturîndu-se mai clar, probabil s-a terminat 12-8, dar asta numai grupul de nuntași care a trecut pe acolo poate ști cu siguranță…
În al treilea meci Răzvan și compania au avut 8-2, chiar mă temeam că ăștia o să vrea să joace trei din cinci dacă se face 2-1, dar pînă la urmă ceilalți au întors soarta meciului și au cîștigat cu 12-10.
Ce să vă mai zic? Mici probleme pe acolo, cu pașii în dribling, cu pași pornire, cu dublu dribling și alte chestii din astea chinezești, dar cine o să își mai amintească de asta peste 50 de ani, cînd va trece cu bicicleta pe Podul Garibaldi?
Important e că o parte dintre noi am ajuns și la repriza a treia, la Sportul, unde gazdele noastre sînt din ce în ce mai atente cu noi. Dacă eu le știu pe doamnele de acolo de multă vreme, acum și ceilalți le simpatizează și am impresia că peste ăia 50 de ani de care vă vorbeam o să se descurce și fără mine la restaurant…
