Locuiți la gară? Da? Înseamnă că ați auzit foarte bine azi slujba de la biserica noastră din Gheorghieni, de la Hermes, așa-i?
Poate că nu s-a auzit atît de bine ca la noi din cauza trenurilor din zona voastră, dar cred că aveți noroc și voi pentru că nici trenurile nu mai circulă cum circulau odată….
Oricum, eu azi am profitat la maximum de slujbă. În primul rînd că n-a mai fost nevoie să deschid geamurile pentru a o asculta, se auzea perfect din casă și cu geamurile închise. Apoi, cînd nevastă-mea a plecat mi-a trasat niște sarcini. Cînd s-a întors și m-a întrebat de ce n-am făcut nimic din ceea ce mi-a spus i-am zis că n-am auzit-o din cauza slujbei, care i-a acoperit vocea…
Și, culmea, nu s-a supărat, m-a înțeles…Cred că n-o să mai repete greșelile noastre, ca să zic așa, și n-o să mai vorbească peste vocea preotului niciodată de acum înainte…
Un amic, devenit peste noapte mare fan al bisericii mele, m-a sunat azi să-mi spună așa: „Ovi, am trecut azi prin zonă și parcă nici nu mai sună așa de tare…A trebuit să dau jos geamurile mașinii ca să aud ceva, altă dată se auzea perfect și cu geamurile închise…” Mi-a fost oarecum jenă să îl contrazic și să îi spun că o fi prins momentul cînd se schimbau bateriile la microfon pentru că se descărcaseră…Sau, aveam și o variantă de rezervă, să îi spun că i-o fi slăbit auzul, dar nici la asta n-am apelat, pentru că amicul meu nu mai e la prima tinerețe și ar fi putut s-o interpreteze…
Bine, nu atît de bine precum interpretează corul de la biserica noastră, unul care te poate trezi din mormînt, la o adică…
Ce să vă mai spun…
Nevastă-mea a întins niște rufe pe balcon. Cît să fi durat asta? Cinci minute? Și, vedeți voi, cinci minute pe balcon, cu slujba și mai aproape de urechile ei și parcă s-a întors în casă mai bună, mai sfioasă și mai înțelegătoare, mai înțeleaptă..
Un lucru e clar: nu putem spera că decibelii aceștia care ne macină nervii se vor împuțina curînd. Mai degrabă invers, că tot se apropie Paștile…
Singura noastră șansă este să credem și să nu cercetăm de ce li se permite acestor domni să vorbească la microfon atît de tare încît să răsune valea. Sînt sigur că dacă voi ați vorbi lîngă complexul Hermes sau printre blocurile din vecini două ore la microfon însoțiți de un cor de 20 de persoane cineva v-ar întreba de sănătate și aproape sigur că ați fi acuzați de tulburarea liniștii publice…
Eu nu mă plîng, să nu mă înțelegeți greșit. A început să-mi placă. Mai ales că v-ați prins: am ajuns să am mici avantaje. Azi, de exemplu, am fentat-o pe nevastă-mea, nu? Am invocat armonia sufletească…
