Știți că sînt dintre cei care vă-ntreabă ce mai faceți, nu se poate să nu vi se fi întîmplat. Deci te vede, se apropie, zîmbește, și te-ntreabă:
-Salut, ce mai faci?
Acuma: te poți apuca și să-i chiar spui ce mai faci. Adică să zici așa:
-Măi, în general bine, dar uite, mi-a apărut o problemă care îmi dă dureri de cap…(și de-aici încolo chiar începi să îi povestești).
Sau poți să-i chiar spui care-i programul tău în ziua aia:
-Uite, merg să mă întîlnesc cu Vasile, apoi plătesc UPC-ul, mă duc după nevastă-mea la coafor iar diseară ieșim cu niște prieteni că e ziua soției unuia dintre ei, cred că mergem la restaurantul Micșunica …
Sincer, crezi că îl interesează ceva din ce spui?
Tehnica, vă spun eu, cînd vă întîlniți cu întrebarea asta, e să pasezi rapid spre el, că oricum acolo vrea să ajungă, să îți povestească el dublul întîmplărilor tale. Și-atunci, tre să procedezi așa:
-Ce să fac…nimic interesant. Dar tu?
No bun, și-atunci ai rezolvat problema, toată lumea e fericită. Tu că ai scăpat și el, nevorbitul, se apucă să-ți povestească întîmplări fenomenale din viața lui, care, oricum ai învrîti-o, e mult mai spectaculoasă și mai interesantă decît a ta, asta-i clar.
Același lucru e valabil și la convorbirile telefonice, atunci cînd te întîlnești cu întrebarea asta, clar. Deci e mult mai simplu să nu îi chiar spui ce faci atunci cînd te întreabă asta și să treci responsabilitatea acestei mărturisiri înspre el.
-Ce să fac, nimic, dar tu?
O să vedeți, o clipă l-ai terminat, că nu poate să spună precum copiii „nu se pune, că eu te-am întrebat primul”. El chiar trebuie să îți spună ce face. Și cu siguranță că face lucruri foarte interesante.
