Mi-a plăcut cronica lui Miclăuș, e ca pe vremuri, scrisă cu chef și aplecare. Vă las și pe voi să o citiți:
Cei șase.
Fara Zava plecat in Grecia, dar cu Ovi Bar pe post de Silva. Asa ne-am adunat de dimineata la 9 trecute fix pe terenul din parcul Central. N-am ajuns bine ca am si luat mingea.
I-am zis lui Ilea, care venea agale pe alee, ca dupa modelul copilariei ne-am suparat pe Luci si David, am luat mingea si plecam acasa. Iar ei n-au decat sa se joace cu ce vor.
De fapt am fost pana la masina sa mai dam cateva pompe. Pana la urma am dat cateva pompe in plus, ca la intoarcere ne-am dat seama ca am prea umflat mingea. Dar prea tarziu. Aveam varianta sa bagam cuiul in ea, sa se mai desumfle, dar n-am aplicat-o.
“Fa echipele”. Cu asta m-a intampinat Muri care intre timp ajunsese si el pe teren.
“Sa le faca Ilea, de ce eu?”
“Pentru ca tu ai fost nominalizat, de-aia”.
Iar cine-mparte parte-si face. Desi de data asta a fost neintentionat. Care va sa zica avem 2 accidentati. Luci Bar la deget, ca inca nu i-a trecut si mandea cu glezna stanga nerefacuta dupa entorsa.
Cu unul intr-o parte si altul in cealalta s-a facut mai usor imparteala. Ideea e ca pana si comunistii acceptau reintregirea familiei, dar noi, mai cu mot, am despartit-o.
Adica. Fartele Luci contra fratele Ovi, eu contra Muri si Ilea contra David. Cam astea au fost perechile care se tineau in teren.
Dupa prima repriza eram condusi cu un sec 6-2. Noi atacand si la cosul al bun, iar ei cu soarele in fata. Ma si pregateam de autocritica pentru cat de prost am gandit-o. Dar dupa pauza si-a intrat Ovi in rol. In 3 meciuri a avut procentaj la aruncati de vreo 75%. Asta daca ar fi tinut cineva statistica. Pentru ca n-a tinut-o, nu stim ce procentaj a avut dar cert e ca i-au intrat. Doar de la Cazino n-a incercat. Ca daca arunca, poate-i intrau si de acolo. Oricum, a bulversat apararea adversa. Ca nu mai stiau Luci si Muri care si cum sa-l tina.
Pe scurt, am reinviat ca Sharapova in meciurile cu Halep, scuzata ne fie intoarcerea cutitului in rana. Nu spun ce am facut in teren, sa nu ne bata obrazul adversarii, dar merita sa amintim ca am castigat la 10, la 8 si iar la 10.
La final, am vazut 2 cai frumosi. Dar stii cum? Cu forme perfecte, coada impletita si de un negru lucios impecabil. Doar aripi le mai lipseau si erau de poveste. Ca aici e riscul. Trec pe strada si admira lumea armasarii, nu mireasa din caleasca pe care o trageau.
Dar si noi astia sase din teren. Transpirati si pregatiti de limonada de la terasa de langa parc – care apropo nu mai e cea mai tare din oras, asa cum nici Grigoras nu mai e, dar ospatarul a zis ca e o nefericita si regretabila intamplare care nu se va mai repeta – ne tot gandeam daca suntem armasari, asini sau magari. Oricum, am ajuns la concluzia ca fata s-ar supara daca ii spui iapa – desi corp mai frumos decat calul nu exista printre animalele de pe continent – dar baietii ar fi de-a dreptul incantati sa fie facuti armasari.
De fapt, doar 4 din 6 faceam astfel de analize complicate. Ca David si Ovi n-au venit. In schimb, premiera. A venit, pentru prima data, Luci. El zice ca a mai fost, dar cu noi sigur nu. Asa ca, daca tot am stabilit 3 – 1 ca la el e prima data, a dat limonadele si cafelele.
In rest, ne-am gandit la Raimonda care a promis ca nu mai vine si pana acum s-a tinut de cuvant; cu toate ca in alte randuri si-a mai calcat pe cuvantul dat, asa ca ar putea sa o faca si de data asta.
Nu de alta, dar pe langa atatia armasari, sau asini – ca asta n-am lamurit-o – ce frumos iese in evidenta o gazela.
Apoi ne-am amintit ca acus trece anul si vine aniversarea PMOB pe care Blag zicea ca de data asta ar trebui s-o tinem la Hajdu; desi eu m-as multumi si la Felix unde stiu o pensiune super, care are si piscina.
Iar la final, ne-am grabit fiecare sa terminam ce mai aveam in program in asa fel incat la 12,30 trecute fix sa ajungem la sala sa le vedem pe fetele de la handbal care incep astazi un nou campionat cu un nou sponsor. (o cronică de Mihai Miclăuș)
