Ce să povestesc azi la frizer? Și-atunci i-am zis amicului meu că mai alaltăieri, pe cînd scriam, cînd am ridicat capul, să-mi caut una dintre puținele idei, am surprins exact momentul în care mi-a intrat în casă o pasăre.
Și i-am descris-o, după colorit și dimensiuni.
-No știi ce îi ăla, Ovi? Ăla îi un sticlete. Bine, îi zice și la polițist așa, hahaha, și bine că nu un polițist o intrat în casă la tine, hahahaha. No, Ovi, ăla să știi că îi o pasăre foarte frumoasă, care și cîntă frumos. Eu știu că unii oameni îl țin în colivie, da îi păcat să îl ții în colivie, nu? Da să știi că mai este unul ca sticletele, da ăla așa îl cheamă că scatiu. Eu am avut un scatiu, ăsta are culoare verde. Și să vezi ce l-am pățit cu scatiu-gagiu…
Îl lăsam în colivie, îi drept, dar nu îl închideam ușa la colivie, așa că scatiu umbla, adică zbura, unde îl vroia el, prin casă. Și cînd băteam din palme, ozonperț intra inapoi în colivie. Da odată mama o vrut să zugrăvim. Și atunci am mutat în alte cameră, și zugravu o zugrăvit. Numa că ca să uște, o lăsat geamurile deschise și scatiu cum era obișnuită cu o anumită temperatură, îți dai seama că nu o fost pregătit de așa frig și dimineața l-am găsit moartă, pe jos.
Am plîns o zi întreagă. Foarte mare păcat o fost să vezi așa o pasăre frumoasă moartă, pe jos.
1 comment
epocal!