Ema Borz, 16 ani, îndrăgostită de pian și de echitație…
„Poetul nu mai e tânăr, chiar dacă sufletul lui îi spune uneori altceva, tânăr rămâne mereu doar oraşul. Lumea s-a schimbat. E grăbită, pragmatică, cinică. Iar poezia e zăbovire cu tine însuţi, e vorbire cu sufletul, e iubire de ceilalţi….Undeva rămâne ecoul vorbelor poetului, care prind glas într-o zi. Nici nu ştii când. Vocea poeţilor e ca marea, răsună şi-n scoicile moarte!”…
Asta spunea, într-un interviu apărut în 2012 în Ziua de Cluj, marele poet Horia Bădescu, cel ce va rămîne nemuritor datorită poeziei sale nepereche, „De juventute”, o știți probabil, cea cu „toamna nebun de frumoasă la Cluj”…
Asta am simțit și eu azi, cînd am văzut o fată minunată, călare, într-un noiembrie cald, într-un colț nebănuit de frumos din Cluj…
O fată, calul său, lumină blîndă, liniște, calm…
Pe fată o cheamă Ema Borz, are 16 ani, e elevă eminentă la Liceul de Muzică din Cluj, face pian, a cîștigat, ca și sora sa (Andra, 14 ani), multe premii internaționale.
Aveti aici si varianta…artistică
Se împarte între aceste două pasiuni: muzică și echitație. Și se descurcă admirabil în ambele ipostaze, dacă este să socotim că a cîștigat și la echitație Cupa României în 2011 și s-a clasat pe locul 3 la Campionatele Naționale din 2012. Este antrenată de către Rudolf Moricz, la rîndul său fost campion național la echitație. Ema concurează sub culorile Universității Cluj și are în tatăl său, Orlando Borz, cel mai mare susținător. Cei doi erau și azi împreună, la antrenament, tatăl nescăpînd-o din ochi nici o clipă, asta chiar dacă în aparență mai părea interesat și de dialogul cu cîțiva cunoscuți…
Într-o duminică însorită de noiembrie, să dai de o astfel de oază de liniște, cu o fată minunată care-și vede imperturbabil de treaba ei, asistată de către părintele ei și coordonată de către antrenor, așa ceva nu mi-aș fi închipuit că pot găsi…
