Unii au părăsit corabia, dar cei care au rămas țin steagul sus.
Probabil v-ați intersectat și voi cu cei de la Orange, de pe Eroilor. Eu sînt un „obișnuit al casei”, îmi place să mai intru pe la ei, mai ales cînd nu am treabă cu telefonul. Mi se par oameni foarte ok, normali și cu simțul umorului. I-am mai lăudat și cu alte ocazii, dar acum n-am de ales și trebuie să revin și să completez această fișă…
Deși l-am „părăsit” pe Mircea Popa în favoarea lui Sergiu Șincu (sînt cei doi din fundalul fotografiei de mai sus), a trebuit să fac apel la experiența lui pentru a-mi rezolva o problemă cu telefonul. Una care mi se părea chiar și mie de nerezolvat, nici nu știu cum de m-am gîndit că se poate rezolva…
Cred că și Mircea a fost depășit de situație, că m-am trezit cu un telefon de la o doamnă de la București, care s-a prezentat Simona Barta-și-niște-cuvinte, pe care după ce le-am tradus în minte din Problem Solving Executive am înțeles că asta-i „rezolvarea problemei mele”.
Și-așa a și fost.
Cei doi mi-au rezolvat problema. Și cea de la București mi-a mai și ridicat „încrederea de sine de abonat”, remarcînd că sînt la ei încă din secolul trecut, și că asta contează…
Măi, să fie, azi-mîine ne-om trezi prieteni și m-or chema la cheful de 20 de ani…
PS
L-am „părăsit” pe Mircea pentru că nu mai e pont să îl cunoști pe el, pentru că toată lumea îl cunoaște și-atunci nu mai poți discuta cu el, e prea ocupat. Iar Sergiu Șincu mi se pare urmașul lui numărul 1…
