Vă spun o poveste, unii o vor recunoaște, alții vor crede că e născocită. Povestea e cu o lampă de televizor, se chema PL 500 și era foarte importantă: practic ea făcea să „se vadă” televizoarele alb-negru…
Chiar așa se și întrebau oamenii, pe vremea aia, unii pe alții:
-Ce televizor ai?
-Miraj 4.
-Și vede bine?
Adică asta cu „vede bine” însemna imagine bună, clară.
Dar să revenim.
Trei băieți și cu șoferul patru (dar lui nu-i spunem băiat, pentru că șoferii întotdeauna erau mai în vîrstă pe vremea aia) s-au trezit, într-o deplasare obligatorie (deși ei făceau ca orice să pară o distracție, nu o corvoadă), în interes de serviciu, cum ar veni…
Și cum pe vremea aia banii îi foloseai cel mai adesea pentru băutură și pentru mîncare, aceștia s-au dus chiar în prima zi a acelei deplasări care să spunem că ar fi fost un pic mai lungă, de vreo 3 zile.
În satul în care ajunseseră prea multe idei să faci rost de bani nu-ți puteau veni.
Dar norocul ține loc cîteodată de idei.
Unui țăran i s-a stricat televizorul. Și-a apelat la unul dintre cei trei băieți, că pe mașina lor scria ceva legat de meseria asta…
Și cel ce se chiar pricepea la televizoare (pentru că ceilalți doi erau „varză” la acest capitol) s-a prins din prima că-i vorba despre un defect minor, o lipitură, acolo…
Dar dintr-o lipitură nu puteai trăi încă două zile.
Și-atunci, într-o clipă de neatenție a gazdei, țac i-a furat lampa asta PL 500 din televizor. Și-a pasat-o subtil unuia dintre cei doi colegi (unuia, că celălalt era puțin mai atent la sticla de țuică de pe masa gazdei). Apoi l-a chemat pe țăran mai aproape:
-Păi omule dragă, cum să-ți meargă televizorul fără lampa cea mai importantă, PL 500? Uită-te și dumneata, lipsește de acolo! A mai umblat cineva în televizor, așa-i?
Și cum era clar că pe atunci toată lumea se pricepea la orice, deci clar mai umblase cineva în televizor, a venit și răspunsul așteptat:
-Normal că o umblat, și ăla cre că mi-o luat lampa…
Depanatorul, strigînd spre colegul cel atent:
-Auzi, noi avem în mașină, din greșeală, un PL 500?
Ăsta, colegul, deja avea 5 minute bune de cînd ștergea cu spirt și ferchezuia lampa veche din televizor, astfel încît să-i dea aspect de lampă nouă.
-Sigur că avem, ultima, ce noroc!
Au montat la locul ei lampa, au luat pe ea și pe manoperă o sumă frumușică pentru vremea aia, și-uite-așa au trăit fericiți încă două zile, cu mîncare și băutură.
PS
Să spunem că povestea ar fi reală. Și că ea s-a întîmplat prin o-mie-nouă-sute-optzeci-și-ceva. Deci putem zîmbi cu îngăduință, chiar dacă gazda a fost ușor păgubită, nu? Pînă la urmă era vorba despre supraviețuire…Supraviețuirea în grup…


2 comentarii
Nici PCL 85 nu era de colea, era responsabila cu sunetu’… 😀
Mai erau probleme la sectorul de canale, mai făcea figuri tubul cinescop… 😀
doar ca rectificre pcl 85 pentru imaginea pe verticla mai pe intelesul tuturor
84 era cu sunetul