M-am gîndit să scriu și eu despre nimic, așa cum fac cei mai tari bloggeri. Am observat că scrie unul că afară plouă și că lui i se pare ciudat, și hop, are 800 de accesări.Așa că o să vă spun ce fac eu atunci cînd nu fac nimic. O zi perfectă pentru mine, un ideal de viață probabil pentru oricine cu scaun la cap.
Așadar…Iată o zi perfectă: mă trezesc, pun pe Mezzo. Scriu, bla-bla-bla. Se face 09.00, merg să alerg în Parcul Mare. Vin, fac baie, nu duș. Baie, pentru că îmi pun sare de mare în cadă, din aia aromată, care face bulbuci. Îmi duc cu mine o carte, și citesc o jumătate de oră. Sună cîte unul, că am și telefoanele cu mine, dar aude apa curgînd și zice: „știu, faci baie, revin”. Se face 11.00, îmi aduc în pat un corn și un iaurt (am masă specială pentru mîncat în pat, mi-a luat-o Cristina pe vremea cînd chiar eram imobilizat , acum 2 ani). Se face 12.00, mai scriu ceva. Apoi, din respect pentru soția mea, care sigur are o zi teribil de grea, ațipesc o oră. Nu e frumos să dorm cînd vine ea acasă, la 17.00. Mă trezesc la 14.00, și pentru că e octombrie, și dimineața e frig pentru tenis, merg să joc de la 15.00. Joc, fac duș, nu baie. Duș, pentru că dușul după sport e Dumnezeu pe pămînt. Mă dau cu toate gelurile și minunile, ca o “curvă masculină” cum zice Cristina și fug acasă, să fiu acolo cînd se întoarce ea. Glumim, mîncăm, și merg în patul meu, să scriu. Se face seară, babele vin de la biserică (le aud cum se plîng că nu au bani), își iau la revedere, se face 19.00. Ce să fac la 19.00, hai că mai scriu ceva. Ba nu, mă uit la un film. Mă plictisesc, pun pe Mezzo, și pe la 23.00, să zicem, adorm.
No, ce ziceți, fac 800 de accesări cu textul ăsta? Dacă fac, promit să scriu data viitoare despre cum arată o zi agitată din viața mea.
10 comentarii
Ovidiu,
despre nimic scriu foarte multi in tara asta, nu vad de ce ai avea si tu succes cu acest subiect!!!
Ne-ai obisnuit (pe cei care te citesc) sa scrii despre ceva, cu pasiune si implicare, as zice sa nu renunti!
nu renunt, stai linistit, m-am distrat si eu o zi. mai tre si sa glumim. mersi ca esti un cititor constant. dimpotriva, o sa ai surprize placute in zilele care urmeaza: o sa mai apara nume noi, si condeie bune. inca o data mersi ca esti si aici, la noi.
Începem s-o dăm pe introspecţii, confesiuni, spleen, astenie etc.?
horatiannnnnnnn, mai glumim si noi, ce naiba
Ovidiu, trebuie chiar sa scrii despr enimic. O zi e deja mult prea mult, mai ales daca urmaresti cu aentie „nimicurile” alea care fac sute si mii de accesari. Plus ca nu te ajuta numele. iti trebuie unul din 4 litere care – daca se poate – sa nu spuna nimic celor multi, dar sa fie destul pentru „cunoscatori” 🙂
vasile,chiar vreau sa discutam despre asta odata, dar fata in fata (tu ai state vechi de serviciu in aceasta activitate noua pentru mine). vreau sfaturi, dar nu aici, ca ni le fura altii.(hahahaaha). citeste-ne cit mai des, sa facem jdemii de accesari
dai cu gel ca Liceanuu ha ha ha
Ovidiu,
Sunt femeie!
Sper ca acesta nu e un blog exclusiv pentru barbati!
Ha, ha, ha!!!
Er Ron, asta a fost tare. pai daca ai nume din asta de cod, care suna masculin, ce sa fac? repet, prima data cind mi-ai scris credeam ca imi scrie E-On, ca imi taie gazul. Nu, nicidecum, as prefera sa fie cit mai multe femei. nu sintem noi prea frumusei, uite, cristi de aia si sta su spatele pe coperta cartii lui (pe care o ai jos in dreapta), dar incercam sa compensam cu scrisul.
dodo, la sfatul tau am renuntat la o postare care, intr-adevar, era prea personala. se chema help me, si chiar m-ai ajutat. mersi