Nu știu cît se sărbătorește Sfînta Lucia la noi, dar știu că în țările nordice e o sărbătoare importantă. Știu asta din poveștile lui Claudiu Rusu, fostul mare jucător de polo ce trăiește din 1986 acolo, povești pe care mi le-a spus de cîteva ori chiar acasă la el, pe insula Okero.
Mi-a plăcut foarte mult felul în care e condensată povestea pe www.rox-anna. blogspot.com.
Cităm:
„Lucia este una din putinele sarbatori ale tarilor protestatnte scandinave, care este denumita dupa un sfant – Sf. Lucia, patron din Siracuza, care a murit in anii 300. Traditiile si celebrarea Luciei in Suedia isi are originile in vestul tarii, in Västergötland si Värmland. De acolo, apoi, s-a raspiandit in toata tara. In timpul anilor 1900, festivitatile acestei sarbatori s-au raspandit si in alte regiuni ale Scandinaviei, cum ar fi regiuni din Finlanda, partial in Danemarca, Norvegia si putin in SUA, in comunitatile suedeze ale acestor tari.
Povestea St. Lucia este urmatoarea, dupa cum este descrisa in Passio. Lucia era fata unei familii bogate din Siracusa. Dupa moartea tatalui ei, aceasta a ramas singura cu mama ei, Eutichia, care era lipsita de vedere. Aceasta, dorind sa isi stie fiica in siguranta, fara griji si primejdii, a promis-o de sorie unui tanar nobil din oras. Insa, Lucia, in sufletul ei, facuse juramant de a ramane fecioara pentru toata viata din dragoste fata de Dumnezeu. A rugat-o pe mama ei sa amane nunta si sa mearga impreuna la mormantl Sf. Agata din Catania (tanara fecioara care cu 50 ani in urma, incoronase printr-o moarte glorioasa credinta si dragostea ei fata de Isus Christos). Dupa acest pelerinaj, Eutichia s-a intors vindecata, si-a recapatat vederea si ca recunostinta, i-a permis Luciei sa isi urmeze calea aleasa. Logodnicul a denuntat-o procurorului Pascasius ca este crestina. La amenintarea judecatorului ca va fi trimisa la un bordel ca sa fie dezonorata, Lucia a raspuns „Trupul este intinat numai atunci cand consimte sufletul”. Dorind sa treaca de la amenintari la fapte, au incercat sa o duca in acel loc, insa trupul ei devenise atat de greu, incat nici 10 oameni nu o puteau misca din loc. Plini de furie, acestia au inceput sa o loveasca, sa arunce cu smoala topita peste ea, cu ulei incins, iar in cele din urma i-au strapuns gatul cu o sabie. In tot acest timp, Lucia nu a incetat sa le repete crestinilor adunati in jurul ei, ca datoriile fata de Dumnezeu sunt mai presus decat obligatiile fata de oameni. Cand a simtit ca este aproape de sfarsit, Lucia a martutrisit inca o data crdinta sa fata de Dumnezeu. In timp ce toti cei din jur au raspuns Amen, sufletul ei curat si-a luat „zborul” spre Cer. Aceste fapte s-au petrecut in anii 300, in timpul Imparatului Diocletian.
In zilele noastre, s-a pastrat traditia unei figuri feminine in rolul Luciei, care sa ofere lumina. In aceasta zi de sarbatoare, grupuri de fete imbracate in camasi/rochii lungi albe, merg din casa in casa, canta colinde si primesc in dar LUSSEKATER (chifla traditionala cu sofran si stafide) – vezi reteta pe blogg la Lussekater (luna sept.). Cea mai mare dintre fete este conducatoarea grupului si o reprezinta pe Santa Lucia. Traditia spune ca Lucia poarta o camasa/roba alba lunga pana in pamant, incinsa la brau cu o funda rosie, iar pe cap are o diadema din luminite si crengute de merisor rasfirate in par. Este intotdeauna insotita de un cor de colindatori si, dupa ce cantecele de Craciun se incheie, ele ofera ascultatorilor biscuiti cu ghimbir (PEPPARKAKOR) – vezi reteta pe blogg (luna oct.) si, totodata bucuria unui nou inceput”.
Așadar, la mulți ani pentru Lucia!
