Așa mă duc drumurile, dimineața, de ajung în dreapta acestui chioșc de ziare. E unul dintre puținele rămase în oraș.
Și n-am cum să nu observ activitatea acestei doamne, pe care o știu și eu și probabil mulți dintre voi, clujenii. Cu ceva ani în urmă împărțea ziare la semaforul de pe strada Horea, în apropierea podului.
Acum, de vreo alți ani buni, „păstorește” acest chioșc.
Și vă spun ce face în fiecare dimineața, la ora 7 fix:
-Prima și prima dată își șterge încălțămintea, cu minuțiozitate, cu ceva umed, apoi cu ceva uscat.
-Apoi ia pe rînd toate marginile chioșcului: le șterge cu cîrpă umede, apoi cu o cîrpă uscată.
-Șterge cu ziare, că doar are ziare, geamurile chioșcului.
-Aruncă în coșul de gunoi toate hîrtiile cu care face aceste operațiuni.
-Mătură în jurul chioșcului.
Și-acum, să fim serioși: vedeți și voi cum arată chioșcul, deci nu e chiar scos din cutie, se vede că au trecut anii peste el. Dar doamna aceasta îl identifică, iată, cu locul său de muncă. Un loc care, se vede cu ochiul liber, îi este foarte drag.
Jos pălăria, doamnă. Cînd o să dispară și acest chioșc dumneata vei rămîne aceeași doamnă care are grijă de locul său de muncă.
